Pancreatita cronică la copii: prezentare de caz clinic

Abstract

Introducere: Pancreatita cronică (PC) la copii este o maladie recidivantă și fibrozantă, caracterizată prin durere abdominală recidivantă sau persistentă, cu evoluţie progresivă, cu dezvoltarea insuficienţei pancreatice exocrină și endocrină. La copii are o frecvenţă de 3,6-13,2 la 100 000 de copii, afectând preponderent vârsta între 11-15 ani. Confirmarea diagnosticului este bazată pe un complex de semne clinico -paraclinice, inclusiv USG și RMN abdominal cu contrast. Scopul lucrării: prezentarea unui caz clinic dificil de PC diagnosticată primar la o pacientă de 11 ani de gen feminin și a criteriilor clinico-paraclinice caracteristice. Materiale și metode: Drept suport metodologic au fost datele din fişa medicală de staţionar şi cea de ambulator a pacientei, cu elucidarea anamnesticului, istoricului bolii, a semnelor clinice, paraclinice, precum şi rezultatele examenului prin sonografie şi RMN abdominal cu contrast. Rezultate: Pacienta a fost internată pe urgenţă cu acuze la durere abdominală recidivantă pe parcursul ultimelor 6 -7 luni, afebrilitate, intensitate moderată scorificată cu 4-6 p (Scor 4 p), localizată în regiunea epigastrică şi hipocondrul stâng, asociate cu greţuri, vome repetate, inapetenţă, meteorism abdominal. Examenul clinic a constatat următoarele: subnutriţie, abdomen dolor în regiunea epigastrică, durere la palparea profundă în punctul Mayo-Robson, tranzit terciform 1-2 ori în zi, fără incluziuni patologice. Investigaţii de laborator au constatat: eritrocitoză neînsemnată (5,37x1012/l); limfopenie; citoliză minimală (ALT-44,6 u/l; AST-77,8 u/l), hiperglicemie moderată (glucoza serică nictemirală -7,88 mmol/l); lipaza serică în limitele normei - 32,0 u/l; normoamilazemie serică 43,3 u/l; hipoferemie (6,7 mmol/l); cetonurie +++, amilazurie moderată - 421,64 u/l; steatoree, diminuarea elastazei 1 pancreatice în materii fecale 100 mcg/g. USG abdominală denotă dimensiuni ale pancreasului uşor majorate, preponderent ale cozii pancreasului (13x13x16 mm), hiperecogenitate sporită difuză în parenchimul pancreatic, absenta chisturilor. RMN abdominal cu contrast a confirmat prezenţa modificărilor caracteristice PC. A fost efectuat tratamentul de corecţie dietetică cu limitarea lipidelor, spasmolitice, hiposecretorii, enzimoterapie reeşind din 500 -1000 un. lipasă/kg/priză, simptomatice. A fost externată în supravegherea medicului gastroenterolog pediatru cu ameliorare pentru continuarea tratamentului ambulator. Concluzii: PC la copii este o maladie rar întâlnită, caracterizată prin prezenţa sindromului durerii abdominale recurente, modificări ale funcţiilor endoxcrine şi exocrine ale pancreasului. Diagnosticul poate fi confirmat prin USG şi RMN abdominal cu contrast în condiţii de staţionar. Tratamentul este unul sindromal cu dozarea enzimelor pancreatice şi controlul eficienţei enzimoterapiei de durata în cazul insuficienţei exocrine pancreatice.