Abstract:
Introducere.
Aplicarea metodelor cromatografice pentru analiza produselor semisolide este limitată de prezenţa substanţelor auxiliare lipofile şi/sau polimere, care pot modifica ireversibil coloanele analitice, sau contamina vaporizatorul cromatografului de gaze. Problema poate fi rezolvată prin utilizarea metodelor selective de preparare a probelor, dar cu majorarea timpului şi costului analizei, precum şi inacurateţei rezultatelor.
Scopul lucrării.
Elaborarea unei metode simple de analiză pentru formele farmaceutice semisolide cu ulei volatil de monardă, bazate pe proprietăţile spectrale ale substanţelor active.
Material şi metode.
Aparataj analitic: spectrofotometru UV-VIS "Lambda-25" (Perkin Elmer).
Substanţa activă: ulei volatil de monardă, obţinut din produs vegetal proaspăt.
Substanţe auxiliare: pentru gel - polisorbat 20, metilceluloză; pentru unguent şi pastă - povidonă K-90, lanolină, ulei de ricin, gumă de xantan, gumă de guar.
Formele farmaceutice: gel cu conţinut 1,5% substanţă activă; unguent şi pasta cu 10% substanţă activă. Substanţa de referinţă: timol.
Spectrele UV soluţiilor sau extractelor etanolice ale substanţelor individuale, formelor farmaceutice şi amestecurilor placebo s-au înregistrat în diapazonul 200-400 nm.
Descrierea metodei elaborate:
Pentru analiza spectrofotometrică se folosesc: soluţia de gel (1:200) în etanol 40%; extract din unguent sau pastă (1:1000) pe etanol 96%. În testul de identificare spectrul derivat de ordinul 2 trebuie să prezinte 3 maxime la lungimile de undă 270±2 nm, 278±2 nm şi 287±2 nm şi 2 minime la 273±2 nm şi 281 ±2 nm. În testul de dozare se măsoare absorbanţa optică a probelor, paralel cu soluţia standard de timol, la 3 lungimi de undă şi se calculează conţinutul fenolilor volatili conform formulelor:
Pentru gel: x = (2 ' Apr.281 -Apr.291 - Apr.245 ) ' Cst ' D/ (2 ' Ast.281 -Ast.291 - A245)
Pentru unguent şi pastă: x = (2 • A- Apr.282- Apr.292 - Apr.255) • Cst • D/ (2 • Ast.282 -Ast.292 - A255)
În care: Aprλ1 şi Astλ1 - valori de absorbanţă ale probelor preparate şi soluţiei standard de timol la lungimile de undă corespunzătoare; Cst - concentraţia timolului în soluţia standard (cca 50 mg/l); D - factor de diluţie a probelor.
Rezultate.
S-a depistat, că în formele farmaceutice studiate spectrele UV ale substanţelor individuale se suprapun aditiv, fapt ce denotă lipsa interacţiunii dintre componenţi, iar utilizarea derivatei a 2 majorează considerabil selectivitatea determinării compuşilor principali activi (timol şi carvacrol) în prezenţa altor componenţi ai uleiului volatil şi substanţelor auxiliare. Spectrul derivat de ordinul 2 a obiectelor testate (Fig. 1) conţine 5 extreme caracteristice pentru timol, care şi s-au utilizat în testul de identificare. Pentru dozarea compuşilor fenolici s-a propus efectuarea măsurării la 3 lungimi de undă (11 > 12 > 13) cu calcularea expresiei: 2 A2-A1-A3, ce de fapt prezintă o variantă simplificată a spectrofotometriei derivate de ordinul 2. Lungimile de undă, incluse în formulele de calcul, au fost selectate pentru fiecare formă farmaceutică după criteriul impactului minim a substanţelor auxiliare şi componenţilor neanalitici ale substanţei active asupra rezultatelor cantitative, utilizându-se amestecuri model, preparate din ulei volatil, standardizat după conţinutul fenolilor prin metoda HPLC, şi atestate după procedura de preparare.
Concluzii:
Aplicând spectrofotometria derivativă de ordinul 2 s-au elaborat tehnici de lucru simple şi necostisitoare pentru identificarea şi dozarea principiilor active de natură fenolică a uleiului volatil de monardă în componenţa formelor farmaceutice semisolide (gel, unguent şi pastă). Metodele elaborate pot fi incluse în documentaţia analitico-normativă.
