Rezumat.
Datorită complexităţii lor anatomo‑morfologice molarii trei sunt deseori
extraşi neajungându‑se la tratarea lor endodontică. Însă studierea detaliată
a particularităţilor anatomo‑clinice ne‑a ajutat să elaborăm o sistematizare
a complexului lor endodontic. Astfel s‑a depistat prevalenţa molarilor trei
cu 2 rădăcini la mandibulă şi a celor cu 3 rădăcini la maxilă, forma cea
mai des întâlnită la molarii trei mandibulari e dreaptă, iar la cei maxilari în
„C“, cu prevalenţa tipului I după Vertucci la ambele maxilare. Din rândul
canalelor principale cel mai frecvent se întîlnesc cele cu 3 canale, iar din
canalele secundare– anastomozele transverse. Comunicările intercanalare
au o incidenţă înaltă, atât la molarii mandibulari cât şi la cei maxilari, iar
cele mai numeroase canale laterale s‑au prezentat în treimea apicală (84%‑
la mandibulă şi 100% la maxilă).
Summary.
Due to their anatomo‑morphological complexity third mollars are usually extracted not
being treated endodontically. Detailed study of
their anatomo‑clinical pecularities helped us to
systemize third mollars endodontic system. So
we found the prevalence of two rooted mandibular mollars and three roots in the maxillar ones. The most often root shape is straight
for mandibular teeth, and C‑shaped for the
maxillary ones, but on both jaws the most encountered class is type I Vertucci. Three main
canals are usually found, and transverse canals
are the secondary canals most frequent. Intercanal communications have a great incidence
on lower and upper jaw as well, but the most
lateral canals were presented in the apical
third(84%‑on mandible, 100%‑maxilla).
