Studiul în vitro al spaţiului endodontic al molarilor trei

Abstract

Rezumat. Datorită complexităţii lor anatomo‑morfologice molarii trei sunt deseori extraşi neajungându‑se la tratarea lor endodontică. Însă studierea detaliată a particularităţilor anatomo‑clinice ne‑a ajutat să elaborăm o sistematizare a complexului lor endodontic. Astfel s‑a depistat prevalenţa molarilor trei cu 2 rădăcini la mandibulă şi a celor cu 3 rădăcini la maxilă, forma cea mai des întâlnită la molarii trei mandibulari e dreaptă, iar la cei maxilari în „C“, cu prevalenţa tipului I după Vertucci la ambele maxilare. Din rândul canalelor principale cel mai frecvent se întîlnesc cele cu 3 canale, iar din canalele secundare– anastomozele transverse. Comunicările intercanalare au o incidenţă înaltă, atât la molarii mandibulari cât şi la cei maxilari, iar cele mai numeroase canale laterale s‑au prezentat în treimea apicală (84%‑ la mandibulă şi 100% la maxilă).

Summary. Due to their anatomo‑morphological complexity third mollars are usually extracted not being treated endodontically. Detailed study of their anatomo‑clinical pecularities helped us to systemize third mollars endodontic system. So we found the prevalence of two rooted mandibular mollars and three roots in the maxillar ones. The most often root shape is straight for mandibular teeth, and C‑shaped for the maxillary ones, but on both jaws the most encountered class is type I Vertucci. Three main canals are usually found, and transverse canals are the secondary canals most frequent. Intercanal communications have a great incidence on lower and upper jaw as well, but the most lateral canals were presented in the apical third(84%‑on mandible, 100%‑maxilla).