Perspective clinice şi de laborator al bonding-ului ortodontic perfecţionat la smalţul normal, hipoplazic şi fluorozic

Abstract

Rezumat. Succesul în tratamentul ortodontic fix este dependent de menţinerea adeziunii între ataşamentele ortodontice şi smalţul gravat pe întreaga durată a tratamentului. Dezlipirea brackeţilor poate creşte în mod semnificativ timpul de tratament, timpul operatorului, costurile materialelor cît şi disconfortul pacientului. Prin urmare, esenţial pentru ortodont ar fi să poată obţine lipirea fiabilă cu smalţ. Adesea medicul ortodont este nevoit să fixeze pe suprafeţele compromise ale smalţului cu procedura standardă de gravare. Apariţia promotorilor de adeziune a dat ortodonţilor posibilitatea de a mari puterea de fixare a ataşamentelor ortodontice pe suprafeţele compromise ale smalţului. Acest articol prezintă un rezumat al anchetelor privind forţa de fixare a ataşamentelor ortodontice la smalţ normal, hipoplazic şi fluorozat, precum şi progresele recente în domeniul tehnologiei biomaterialelor şi impactul acestora asupra adezivităţii.

Summary. Success in fixed orthodontic treatment is highly dependent on the maintenance of the bond between orthodontic attachments, and etched enamel for the duration of treatment. Bracket debonding can significantly increase treatment time, operator time, material costs, and patient discomfort. It is therefore essential for the orthodontist to be able to obtain reliable bonding to enamel at the initial bonding appointment. At times, the orthodontist may need to bond to compromised enamel surfaces with the standard acid-etch protocol. The advent of adhesion promoters has provided orthodontists the possibility to potentially increase the bond strength of orthodontic attachments to these compromised enamel surfaces. The current paper presents a summary of investigations of bond strengths of orthodontic attachments to normal, hypoplastic, and fluorosed enamel as well as recent advances in biomaterials technology and their impact on adhesivity.