Profilaxia și tratamentul chirurgical al complicaţiilor reabilitării implanto-protetice

Abstract

Rezumat. Introducere. Popularitatea crescută a metodelor implanto-protetice a determinat și sporirea complicaţiilor. Literatura de specialitate nu difinește cu exactitate metodele de profilaxie și criteriile de selectare a tacticii de tratament. Scop. Evaluarea complicaţiilor tratamentului implanto-protetic cu evidenţierea direcţiilor de profilaxie și tratament. Materiale și metode. Studiul include 30 de pacienţi cu vîrsta medie 52,3 ani + 3,5 ani (11 femei, 19 bărbaţi), trataţi în perioada a. 2011—2016 în clinica stomatologică SRL „OMNI DENT“. Lotul I -18 pacienţi, ce prezentau procese inflamatorii periimplanare; Lotul II — 12 pacienţi, cu fractura implantului dentar. Ambele loturi au fost divizate în 3 subgrupe după metoda de tratament. Rezultate. Lotul I: 4 pacienţi (22,22 %) cu mucozită sau periimplantită forma ușoară au fost trataţi conservativ, 9 pacienţi (50,00 %) cu mărimea defectului mai mic de 5 mm și celpuţin 3 pereţi osoși au fost trataţi chirurgical cu păstrarea implantului; la 5 pacienţi (27,78 %) cu defecte osoase mai mari de 5 mm și mai puţin de 3 pereţi osoși s-a recurs la eplantarea și augmentarea defectului osos. Lotul II: la 3 pacienţi (25,00 %) s-a înlăturat fragmentul coronar ,apexul implantului păstrîndu-se intraosos, la 3 pacienţi (25,00 %) s-a înlăturat fragmentul coronar cu modificarea ulterioară a lucrării protetice pe, la 6 pacienţi (50,00 %) s-au explantat toate fragmentele fracturate cu augmentarea și implantarea ulterioară. Concluzie. Evoluţia rapidă a implantologiei nu permite aprobarea unui protocol unic de profilaxie și tratament a erorilor și complicxaţiilor tratamentului implanto-protetic .Excluderea lor ţine de competenţa medicului, de o abordare multidisciplinară și o școlarizare continuă.

Summary. Background: The increased popularity of implant-prosthetic methods has also determined an increase in the number of complications. There is no data in the dental literature sources that would exactly define the methods of prophylaxis and criteria of selection of the treatment tactics. Aim. Evaluation of complications of the implant-prosthetic treatment and highlighting the prophylaxis and treatment directions Materials and methods: The study involves 30 patients with the average age 52,3 years old ±3,5 years (11 women, 19 men), treated between years 2011—2016 in SRL „OMNI DENT“ Dental Clinic. The 1st group of patients includes 18 patients presenting peri-implantary complications, the 2nd group includes 12 patients with a dental implant fracture. Both groups have been divided in 3 subgroups each, according to the method of treatment. Results. The 1st group: 4 patients (22,22 %) with mucositis have been conservatively treated, 9 patients (50,00 %) with a < 5 mm defect and at least 3 bony walls have been surgically treated, keeping the implant. In 5 patients (27,78 %) with > 5 mm bone defects and less than 3 bone walls explantation and osseous defect augmentation were performed. Conclusion: The fast evolvement of implantology does not allow the approbation of a single protocol of prophylaxis and treatment of implant-prosthetic errors and complications. The process of excluding them depends on the doctor’s competences, a multidisciplinary approach and continuous education.