Rezumat. Termenul de pemfigus vulgar a fost introdus pentru prima dată în 1791,
de către Wichman, care reprezintă un grup de afecţiuni cutaneo- mucoase
autoimune. Etiologic este demonstrată prin câteva teorii: autoimună, endocrină, neurogenă, metabolică, infecţioasă, genetică. Evoluţia pemfigusului
vulgar parcurge 3 etape: 1-faza incipientă; 2-faza de acutizare; 3- faza de
remisie. Semnul Nikolski este pozitiv. Tratamentul local este reprezentat de
prelucrarea minuţioasă a mucoaselor cu H2O2-1%, furacilină, badijonări
cu Iodinol, aplicări cu unguente cu corticosteroizi. Profilaxia pemfigusului
vulgar include combaterea factorilor nocivi.
Summary. The term of pemphigus vulgaris for the first time was introduced in
1791 by Wichman, which represents a group of mucocutaneous autoimmune disorders. The etiology is explained by several theories: autoimmune,
endocrine, neurogenic, metabolic, infectious and genetic theory. The evolution of pemphigus vulgaris includes three phases: I — the begining of the
process, II- the flare’s phase, 3 — the phase of remission. Nikolski is a positive sign. Local treatment consists of using: H2O2, furacilin, applications
with Iodinol and corticosteroid ointment. The prophylaxis of pemphigus
vulgaris is to exclude harmful habits.
