Traumatismele dentare la copii. Luxaţia. Particularităţi de diagnostic, tratament și profilaxie

Abstract

Rezumat. Leziunile dentare traumatice (TDI) reprezintă o problemă de sănătate publică cu rate ridicate de prevalenţă şi incidenţă. O intervenţie adecvată poate reduce semnificativ complicaţiile ulterioare ale acestor evenimente. Acest raport de caz descrie intervenţiile clinice pentru a gestiona un pacient cu incisivul maxilar traumatizat cu luxaţie extrusivă . Intervenţia a avut ca scop conservarea vitalităţii pulpare şi asigurarea menţinerii parodontale la cel mai înalt grad posibil. În acest articol, pacientul s-a adresat în cadrul ,,Spitalului Clinic Republican pentru Copii „Emilian Coţaga”” cu traumatism dentar care a suferit o luxaţie extrusivă a incisivului lateral maxilar d.12 . Pacientul a relatat că a suferit o lovitură directă în regiunea OMF. În cazul de faţa se va documenta abordarea clinică adoptată pentru incisiv maxilar permanent d.12 cu luxaţie extrusivă la un băiat de 17 ani. Procedurile propuse au implicat repoziţionarea dintelui, prin presiune digitală şi stabilizarea prin utilizarea unei atele rigide şi anume cu ajutorul aparatului ortodontic fix cu arc drept din Ni-Ti cu diametrul 14mm timp de 3-4 săptămâni ,plus la aceasta s-a refixat bracket-ul pe suprafaţa dentară. Raze X sunt utile pentru a vizualiza deplasarea dintelui în alveolă şi respectiv repoziţionarea acestuia. În cazul dat vom utiliza drept sursă de diagnostic examenul paraclinic OPG-ul. Însă este necesară o urmărire clinică şi radiologică pe termen lung (3, 6, 12 luni) pentru a preveni şi a detecta precoce eventualele complicaţii care pot apărea în urma unei luxaţii extrusive. Poate apărea resorbţia radiculară lacunară, apicală sau superficială, necroza pulpară de unde rezultă că trebuie modificată tactica de tratament, respectiv şi timpul de reabilitare va fi altul.

Summary. Traumatic dental injury (TDI) is a public health problem with high prevalence and incidence rates. Appropriate intervention can significantly reduce subsequent complications of these events. This case report describes the clinical interventions to manage a patient with traumatic maxillary incisor with extrusive dislocation . The intervention aimed to preserve pulpal vitality and ensure periodontal maintenance to the highest possible degree. In this article, the patient referred to the ,, Spitalul Clinic Republican pentru Copii „Emilian Coțaga””with dental trauma who suffered extrusive dislocation of maxillary lateral incisor d.12 . The patient reported that he suffered a direct blow to the OMF region. The case will document the clinical approach taken for d.12 permanent maxillary incisor with extrusive dislocation in a 17-yearold boy. The proposed procedures involved repositioning of the tooth, by digital pressure and stabilization using a rigid splint namely with the help of fixed orthodontic straight spring Ni-Ti appliance with 14mm diameter for 3-4 weeks ,plus bracket refixation on the tooth surface. X-rays are useful to visualize the displacement of the tooth in the alveolus and its repositioning. In this case we will use the OPG paraclinical examination as a diagnostic source. However, long-term clinical and radiological follow-up (3,6,12 months) is necessary to prevent and detect early any complications that may arise from extrusive dislocation. Lacunar, apical or superficial root resorption, pulpal necrosis may occur from which the treatment tactics should be modified, respectively, and the rehabilitation time will be different.