Introducere. Anul 2015 marchează 100 de ani în educația profesioniștilor din domeniul sănătăţii publice din Statele Unite ale Americii. Raportul Welch-Rose din 1915 a dus la crearea unei profesii de sănătate publică în Statele Unite, care a fost separată și distinctă de alte profesii medicale. Școlile de sănătate publică în Statele Unite sunt acreditate de către Consiliul de Educație în Sănătate Publică (CE PH). CE PH solicită educație în cinci domenii de cunoștințe de bază în sănătatea publică. Acestea sunt: biostatistica, epidemiologia, științele mediului de sănătate, administrarea serviciilor de sănătate, științele sociale și comportamentale. Cu revoluția „Big Data” în curs de dezvoltare și iminenţa fenomenului „pacient digital”, așa cum este exemplificat prin mișcările de auto-cuantificare și genomica de consum, informatica în sănătatea publică poate fi considerată drept un al șaselea domeniu de cunoștințe de bază în educația sănătății publice. Material și metode. A fost realizată o trecere în revistă a literaturii locale și internaționale. Rezultate. Înțelegerea în detaliu și cu certitudine despre ce se întâmplă în propriului corp a fost o căutare evazivă de-a lungul istoriei. Cuantificarea unei persoane este un prolog important pentru realizarea platformei „pacient digital”. Cercetarea lui Larry Smarr despre „cuantificarea sinelui” este un exemplu al cuantificării auto-mișcării. Big Data se referă la colectarea de cantităţi masive de date nestructurate și semistructurate. Big Data poate fi utilizată pentru a agrega comportamentul indivizilor pentru o varietate de scopuri de cercetare, inclusiv pentru supravegherea sănătății publice. Concluzii. Educația în sănătate publică trebuie să răspundă la practici de sănătate publică pentru a dezvolta forța de muncă cu competențe adecvate. Sănătatea publică a pus întotdeauna un accent pe sănătatea populației, în timp ce medicina a pus accent pe sănătatea personală. Se vor șterge oare vreodată liniile dintre sănătatea personală și cea a populației? Datele, care devin tot mai personalizate prin eforturile de autocuantificare, percepţia populaţiei ca un tot întreg şi abilitatea sistemului Big Data de a combina şi sintetiza informaţii din baze de date separate capătă această tendinţă. Pentru a evolua, standardele de acreditare ar putea avea nevoie de un al şaselea domeniu de cunoștințe de bază în sănătatea publică – informatica în sănătate publică – care va ghida practica în domeniu în următorii 100 de ani.
Introduction. This year, 2015, marks the 100th anniversary
of a key milestone in the education of public health professionals
in the United States. The Welch-Rose report of 1915
led to the establishment of a public health profession in the
United States that was separate and distinct from the medical
profession. Schools of public health in the United States are accredited by the Council for Education in Public Health (CEPH).
CEPH requires education in five “areas of knowledge basic to
public health”. These are biostatistics, epidemiology, environmental
health sciences, health services administration and
social and behavioral sciences. With the emerging Big Data
revolution and the impending Digital Patient phenomenon, as
exemplified by the self-quantification and consumer genomics
movements, public health informatics may need to be added
as a sixth basic knowledge area in public health education.
Material and methods. A local and international literature
review was conducted.
Results. Understanding in detail and with certainty what
is going on within one’s own body has been an elusive quest
throughout history. The quantification of one’s person is an
important prequel to realizing the Digital Patient platform.
Larry Smarr’s research and study of the “quantified self”, is
an exemplar of the quantified self-movement. Big Data refers
to the collection of massive amounts of unstructured and semi-structured
data. Big Data can be utilized to aggregate the
behavior of individuals for a variety of research purposes, including
being used for public heath surveillance.
Conclusions. Public health education must respond to public
health practice in order to develop a future public health
workforce with appropriate skills. Public health has always had
a population health focus while medicine has had a personal
health focus. Will the lines between population health and personal
health blur as data that is both increasingly personalized
through efforts such as self-quantification and yet further representative
of the population as a whole through Big Data’s
increasing ability to synthesize disparate data bases of patients,
merge? Accreditation standards may need to evolve through
addition of a sixth area of basic public health knowledge, public
health informatics, to help guide public health practice for the
next 100 years.
