Abstract:
Introducere. Evoluția bacteriilor multirezistente și panrezistente reprezintă o
amenințare reală privind controlul maladiilor infecțioase la nivel global. Din aceste
considerente este stringentă dezvoltarea unor noi terapii antimicrobiene. Bacteriofagii sunt una dintre cele mai promițătoare alternative la terapia antimicrobiană
și pot fi utilizați în medicină, în agricultură și în alte domenii. Antibioticele omoară,
de obicei, un spectru larg de bacterii atât Gram-pozitive, cât și Gram-negative, inclusiv flora indigenă și duc la dobândirea rezistenței microorganismelor la ele. Terapia cu bacteriofagi se caracterizează prin specificitate înaltă și capacitatea de a
anihila tulpini rezistente la antimicrobiene.
Material si metode. Au fost analizate publicațiile din PubMed privind utilizarea
bacteriofagilor în profilaxia și în tratamentul patologiei infecțioase în care figurau
noțiunile „Rezistența la antimicrobiene”, „Metode alternative de tratament”, „Bacteriofagi”, „Utilizarea practică”. Din numărul total de articole găsite (67) au fost selectate și analizate 28. Nu au fost stabilite limite de limbă, prioritare fiind articolele
în limba engleză publicate după anul 2015.
Rezultate. Virusurile care afectează bacteriile se numesc bacteriofagi. Întrucât nu
au mecanisme pentru a genera energie și nici ribozomi pentru a sintetiza proteine,
sunt paraziți bacterieni obligați care poartă toată informația genetică necesară pentru a-și realiza reproducerea într-o gazdă adecvată. Majoritatea bacteriofagilor au
specificitate înaltă către gazdă, rezistență înaltă în sistemele naturale și potențial
de a se reproduce rapid într-o gazdă adecvată. În natură există aproximativ 1030-31
de bacteriofagi, de 10 ori mai mulți decât numărul total de celule bacteriene. Fiind
o componentă inerentă a microbiomului uman, bacteriofagii sunt bine tolerați
atunci când sunt utilizați în terapie. Tot mai multe studii clinice de Faza I/II demonstrează siguranța și eficacitatea terapiei cu bacteriofagi, descriu detaliat farmacologia bacteriofagilor, rolul răspunsului imun în terapia cu fagi, siguranța fagoterapiei și potențialul de rezistență al bacteriilor la bacteriofagi. Tehnologii, precum ingineria genetică, secvențierea întregului genom și metagenomica oferă noi
instrumente de optimizare a strategiilor terapeutice cu bacteriofagi. În pofida succeselor înregistrate, există încă puține date privind eficacitatea terapiei cu bacteriofagi, lipsesc standardele și normativele de reglementare adecvate fără de care
terapia cu bacteriofagi nu poate fi utilizată pe larg în medicină.
Concluzii. Rezistența la antimicrobiene este în creștere la nivel global, iar pentru a
face față acestei provocări sunt necesare noi alternative de tratament. Deși terapia
cu bacteriofagi în infecțiile bacteriene există de mai bine de un secol, problema rezistenței la antimicrobiene va accelera aplicare acesteia pe larg în practica medicală. Luând în considerare interesul enorm față de terapia cu bacteriofagi, putem fi
optimiști că problema rezistenței la antimicrobiene va fi soluționată în viitorul
apropiat.
