Abstract:
Introducere: Sindromul exoftalmic merită să fie bine cunoscut, din cauza potențialului său de
gravitate și chiar din cauza simptomatologiei adeseori îngrijorătoare, a cărei rezolvare necesită
colaborare între oftalmolog și alți specialiști.
Scop: Lucrarea prezintă abordarea clinică a unui bebeluș de 2 luni, cu exoftalmie.
Metode: Copilul s-a spilatalizat în mod urgent, în secția pediatrică. Se considera bolnav de 4
zile. Din spusele mamei, copilul s-a îmbolnăvit a 2-a zi după vaccinarea cu PENTA. Debutul a
fost cu febră 38°C, bebelușului i-a fost administrat tratament simptomatic. 27/05/22 Starea
generală cu agravare: febra pînă la 39°C, tusea răgușită, a apărut edem palpebral pe stînga. S-a
aplicat tratament cu antibiotice, antipiretice, antiinflamatoare nesteroidiene, steroizi. Consult
ORL: Rinosinuzita maxilo-etmoidală acută supurativă pe stânga. Edem reactiv periorbital pe
stânga.
Având în vedere caracterul oscilant al exoftalmiei, a fost indicată tomografia computerizată a
orbitelor. Rezultatele investigatiei au relevat modificarile din parte scheletului orbital.
Concluzie: Sindromul exoftalmic necesită pentru rezolvare, o colaborare multidisciplinară, care
angajează după caz- oftalmolog, otorinolaringolog, neurochirurg, chirurg oro-maxilo-facial,
internist, endocrinolog, fără a uita de medicul imagist, care este indispensabil în stabilirea
diagnosticului.
Totodată, relația medic-pacient înseamnă comunicare, colaborare, sinceritate, responsabilitate
din partea ambelor părți pentru stabilirea diagnosticului corect și aplicarea tratamentului adecvat.
