Abstract:
Introducere: Exudatele dure în retinopatia diabetică reprezintă depozite de material lipidic și
proteic care se acumulează în straturile retiniene externe și provoacă adesea o pierdere
semnificativă a vederii. Fenofibratul este un derivat de acid fibric utilizat în prezent pentru
tratamentul trigliceridelor crescute și a nivelului scăzut de HDL sau ca adjuvant în terapia cu
statine. Fenofibrat reglează expresia multor gene care acționează împotriva lipidelor, inflamației,
angiogenezei și apoptozei celulare.
Scopul studiului nostru a fost de a evalua dacă terapia pe termen lung cu fenofibrat, un
medicament care scade nivelul lipidelor, poate reduce numărul și extinderea exudatelor maculare
masive la pacienții cu diabet zaharat de tip 1.
Materiale și metode: În acest studiu au fost incluse 46 (92 de ochi) persoane cu diabet zaharat
de tip 1 (18-42 de ani) cu maculopatie diabetică și exudate dure masive. Valorile HbA1C variau
între 6% și 9%. Acuitatea vizuală medie a fost de 0,3 ± 0,1. Pacienții au fost împărțiți în două
grupuri: grupul principal (22 de persoane) și grupul de control (24 de persoane). Criterii de
excludere: pacienți care folosesc medicamente antilipidemiante, contraceptive orale, terapie de
înlocuire hormonală, femei însărcinate, hipercolesterolemie familială, hipotiroidism, boli cronice
ale ficatului și rinichilor. Toți pacienții din grupul principal au primit fenofibrat 145 mg o dată pe
zi timp de 8 luni, iar pacienții din grupul de control au primit terapie convențională. Toți
pacienții au fost supuși unui examen oftalmologic standard, fotografii de fund de ochi și scanări
OCT la prezentare și în timpul vizitelor de urmărire. Pacienții au fost urmăriți la 2, 6, 12 și 18
luni după începerea tratamentului.
Rezultate: În grupul principal, rezultatul anatomic exprimat prin reducerea numărului și
extinderii exudatelor dure, scăderea grosimii centrale a retinei a fost obținut în 77% dintre
pacienți (17 pacienți, 34 de ochi). Grosimea centrală a retinei în grupul principal a scăzut de la o
medie de 392 μm la 255 μm ± 30 μm. Rezultatul funcțional bun a fost obținut la 64% dintre
pacienți (28 de ochi), unde acuitatea vizuală a crescut de la 0,3 la 0,5 ± 0,1. Acest efect a fost
stabil pe întreaga perioadă de observare. În grupul de control, 74% dintre pacienți nu au avut
modificări anatomo-funcționale. La 14% dintre pacienți, acuitatea vizuală medie s-a îmbunătățit
ușor de la 0,3 la 0,4 ± 0,05, cu scăderea grosimii centrale a retinei de la o medie de 386 μm la
320 μm ± 30 μm datorită unei compensări mai bune a bolii principale. La 12% dintre pacienți,
numărul și extinderea exudatelor dure au crescut, determinând o deteriorare ulterioară a vederii.
Nu s-au observat efecte secundare ale fenofibratului în niciuna dintre grupuri.
Concluzii: Fenofibratul la pacienții diabetici de tip 1 reduce numărul de exudate maculare dure,
reduce edemul macular, îmbunătățește acuitatea vizuală cu un efect stabil în timp.
