Tratamentul chirurgical al bolii de reflux gastroesofagian: studiu retrospectiv, pe serie de cazuri

Abstract

Rezumat Introducere Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) reprezintă totalitatea simptomelor, însoţite sau nu de leziuni ale mucoasei esofagiene, care sunt produse de refluxul conţinutului gastric în esofag [1-4]. Refluxul gastroesofagian patologic se instalează în incompetenţa sfincterului esofagian inferior (SEI) sau/şi la un cleareance esofagian dereglat sau ineficient. Frecvent, refluxul patologic este simptomatic şi este însoţit de leziuni ale mucoasei esofagiene [2, 5, 18]. Frecvenţa bolii în ultimii ani demonstrează o tendinţă evidentă spre creştere [6]. În acest context, e notabil faptul că, având în vedere creşterea vertiginoasă a incidenţei acestei maladii, mulţi practicieni consideră că dacă secolul XX a fost secolul bolii ulceroase, atunci secolul XXI va fi un secol al BRGE [7, 8, 9]. În SUA suferă de BRGE mai mult de 44 mln. De oameni [1], iar în Franţa, BRGE reprezintă una dintre cele mai frecvente patologii digestive. Prevalenţa globală a esofagitei de reflux gastroesofagian constituie 3-4% [17]. Esofagita de reflux se depistează la 6-12% dintre pacienţii supuşi examenului endoscopic [10]. În ţările occidentale, refluxul gastroesofagian este atestat la 360 din 100.000 de locuitori şi este responsabil de 75% din cazurile de patologie esofagiană [4, 6, 11]. Pericolul cel mai mare îl prezintă nu atât patologia ca atare, dar complicaţiile care pot surveni, deoarece, nu rareori, evoluţia BRGE are un caracter agresiv şi conduce la un şir de complicaţii grave, ca: ulcerul peptic, strictura, brahiesofag, apariţia esofagului Barrett și dezvoltarea adenocarcinomului [9, 12, 13]. Actualitatea cercetărilor în acest domeniu este condiţionată şi de posibilitatea asocierii BRGE cu alte maladii ale tractului digestiv. Cea mai frecventă afecţiune asociată este hernia hiatală (54,9%), predominantă fiind hernia hiatală axială (HHA) [11, 14]. Aceasta creează, prin tulburările de statică ale joncţiunii eso-gastrice, condiţiile de apariţie ale refluxului gastroesofagian, cu ulterioare consecinţe. Actualmente, în lipsa unui efect de durată, tratamentul medicamentos poate fi considerat ca o pregătire preoperatorie, capabil să realizeze remisiunea bolii sau ameliorarea situaţiilor cauzate de fenomenele coexistente bolii. Însă, soluţia terapeutică radicală a BRGE este obţinută prin tratamentul chirurgical, care are rezultate excelente la distanţă în peste 80-90% din cazuri [12, 15, 16]. Chirurgia antireflux reprezintă o chirurgie funcţională, iar realizarea acestor procedee nu este ușoară; cu atât mai mult, implementarea tehnicii laparoscopice a mărit semnificativ posiblităţile chirurgiei joncţiunii esogastrice. Acestea sunt intervenţii performante, care reduc semnificativ traumatismul manipulaţiilor chirurgicale. Intervenţiile antireflux, efectuate prin metoda laparoscopică, sunt operaţii de elecţie, „standard de aur” în tratamentul BRGE precum şi al herniilor hiatale [4, 5, 15, 20].

Abstract Introduction Gastroesophageal reflux disease (GERD) represents all symptoms, with or without esophageal mucosal lesions, which are produced by the reflux of gastric contents in the esophagus [1-4]. Pathological gastroesophageal reflux installs in incompetence of inferior esophageal sphincter (SEI) and/ or deregulated or ineffective esophageal cleavage. Frequently, pathological reflux is symptomatic and is accompanied by lesions of the esophageal mucosa [2, 5, 18]. The frequency of the disease, recent years, shows an obvious trend towards growth [6]. In this context, it is notable that, considering the vertiginous increase in the incidence of this disease, many practitioners believe that if the 20th century was the century of ulcer disease, the 21st century would be a century of GERD [7, 8, 9]. In the US, more than 44 million people suffer from GERD [1], in France, GERD is one of the most common digestive pathologies. The overall prevalence of oesophagitis caused by gastroesophageal reflux is 3-4% [17]. Reflux esophagitis is detected in 6-12% of patients undergoing endoscopic examination [10]. In Western countries, gastroesophageal reflux is attested in 360 out of 100,000 population and is responsible for 75% of cases of oesophageal pathology [4, 6, 11]. The most dangerous is not only pathology as such, but complications that may occur because, rarely, GERD evolution is aggressive and leads to a number of serious complications such as: peptic ulcer, strictures, brahiesophagus, Barrett’s esophagus and the development of adenocarcinoma [9, 12, 13]. The recent research in this field is also conditioned by the possibility of associating GERD with other digestive tract diseases. The most common affection is hiatal hernia (54.9%), the axial hiatus hernia (AHH) being predominant [11, 14]. This creates, through the static disorders of the esogastric junction, the conditions of occurrence of the gastroesophageal reflux, with subsequent consequences. Currently, in the absence of a lasting effect, drug therapy can be considered as a preoperative preparation, capable of achieving the remission of disease or improving the conditions caused by the coexisting disease phenomena. However, the radical therapeutic solution of GERD is obtained through surgical treatment, which has excellent outcomes in over 80-90% of cases [12, 15, 16]. Antireflux surgery is a functional surgery and the achievement of these procedures is not easy; even more, the implementation of laparoscopic technique, significantly increased the possibilities of esogastric junction surgery. These are performing interventions, which significantly reduce the trauma of surgical manipulations. The antireflux interventions performed by the laparoscopic method are “gold standard” elective operations in the treatment of GERD and hiatal hernia [4, 5, 15, 20].