Scopul lucrării. Până în prezent, în boala scoliotică, atitudinea terapeutică rămâne a fi discutabilă pe următoarele aspecte: Vîrsta
cînd copilul poate fi operat? Metoda chirurgicală optimală? Se impune, sau nu intervenţii la nivelul zonelor de creştere şi a discurilor
intervertebrale? Scopul studiului este ameliorarea calităţii vieţii copiilor cu diformități scoliotice grave și extrem grave.
Materiale și metode. Au fost examinaţi 109 pacienţi pre- şi postoperator, cu diformităţi scoliotice grave cu etiologie diversă,
supravegheaţi timp de 1-10 ani. Vârsta copiilor – 5-17 ani; preponderent fete – 69(76 %).
Rezultate. Procedeele chirurgicale au fost diferenţiate, având ca scop: înlăturarea factorului compresiv, a diformităţilor şi dezechilibrului;
crearea stabilităţii durabile a coloanei vertebrale. Rezultatele la distanță ale tratamentului chirurgical: bune – 68,4%, satisfăcătoare –
24,1%, nesatisfăcătoare – 3,5% cazuri.
Concluzii. Metodele optimale de corecție a diformităților scoliotice severe rigide: mobilizare ventrală a coloanei; corecția dorsală,
fațetectomie Ponte, corecție pe tot parcursul și fixarea coloanei vertebrale cu construcție metalică. Tratamentul chirurgical al scoliozelor
juvenile severe începe la 8-10 ani, cu următoarele corecții dorsale cu “construcție în creștere“, fără efectuarea fuziunii posterioare a
coloanei vertebrale. Corecția finală a deformației, spondilodeza posterioară și toracoplastie sunt efectuate la sfârșitul perioadei de
Acreștere a coloanei vertebrale.
Aim of study. At the present moment at scoliotic illness’ treatment, surgical tactics remains discussed in the following aspects: At what
age is it better to operate? What surgical technique will be more effective? Whether surgical intervention at the level of zones of growth
and intervertebral disks will be expedient?
Materials and methods. 109 patients with severe scoliotic deformities have been pre- and postoperatively examined. The evaluation
included collecting of anamnesis data, clinical examination, labs and imaging (standard radiography/ with functional tests, magnetic
resonance) with a follow-up of 1 to 10 years. Children were aged between 5 and 17 years; they were predominantly girls – 69(76 %).
Results. The main goals of surgical interventions were: elimination of the compression factor, deformation and disbalance correction
and spine stabilization. The distant results of surgical treatment were good – 68,4%, satisfactory – 24,1% and unsatisfactory – 3,5%.
Conclusions. Optimum methods of correction of difficult rigid scoliotic spine deformities were: forward spine release; dorsal correction,
total facetectomy (the bottom and top facing) throughout correction by Pontus' method and backbone fixation by a metal construction.
Surgical treatment of difficult juvenile scoliosis began at 8-10 years old, with the following dorsal correction by "a growing construction",
without posterior spine fusion execution. Final correction of deformation, posterior spine spondylosyndesis and thoracoplasty are
carried out on the end of spine growth.
