Conduita terapeutică în periimplantită

Abstract

Rezumat. Periimplantita este întâlnită frecvent şi prezintă o maladie polietiologică. Actualmente tratamentul acesteia este o provocare, algoritmele de tratament fiind deocamdată neclare. Scopul studiului: Evaluarea factorilor etiologici a complicaţiilor în reabilitarea implanto-protetică şi analiza comparativă a metodelor de management disponibile. Materiale şi metode: În studiu au fost incluşi 47 de pacienţi şi 108 implante. Parametrii de interes au fost: sexul, vârsta pacienţilor, numărul implantelor afectate, localizarea periimplantitei după localizarea dinţilor şi repartizarea pe maxilare, posibili factori etiologici, repartizarea defectelor după Schwarz, nivelul rezorbţiei osoase, tratamentul aplicat. Rezultate: Din 34 de implante tratate, s-a putut observa o ameliorare în 6 cazuri, iar din cele 72 de implante extrase s-au obţinut condiţii favorabile în toate cazurile. Prioritatea este acordată păstrării maxime de os şi posibilităţii replantării ulterioare. Tratamentul chirurgical radical în defectele extinse manifestă o predictibilitate mai mare decât cel conservativ.

Summary. Peri–implantitis is a frequent a polyetiological disease. Currently its treatment is a challenge, the treatment algorithms still being unclear. Purpose of the study: Evaluation of etiological factors of complications in implant–prosthetic rehabilitation and comparative analysis of available management methods. Materials and methods: 47 patients and 108 implants were included in the study. The parameters of interest were: gender, age of the patients, number of affected implants, spreading of peri–implantitis according to the teeth position and distribution between the jaws, possible etiological factors, distribution of defects according to Schwarz classification, level of bone resorption, applied treatment. Results: Among 34 treated implants, an improvement was achieved in 6 cases, among 72 extracted implants favourable conditions were obtained in all cases. Priority is given to maximum bone preservation and the possibility of subsequent replantation. Radical surgical treatment in extensive defects shows greater predictability than conservative treatment.