Rezumat.
Introducere. Lezarea ramurilor nervului
trigemen în timpul intervenţiilor chirurgicale
în teritoriul oro-maxilo-facial este o complicaţie
rar întâlnită, dar cu o rezonanţă majoră.
Etiologie. Ramurile nervului trigemen pot fi
afectate în timpul anesteziei, separării şi decolării
lamboului mucoperiostal, în timpul
fracturilor de mandibulă, în timpul extracţiei
dentare iar preponderent aceasta poate fi lezat
în timpul manoperei de forare a neoalveolei în
intervenţiile de inserţie a implantelor dentare
endoosoase şi în timpul extracţiei molarului
3 inferior. Histopatologie. Leziunile nervului
trigemen pot fi cauzate de compresie, întindere,
lezarea completă sau parţială a integrităţii fibrelor
nervoase, în urma căreia pot apărea modificări
neurosenzoriale, de temperatură şi durere.
Leziunile traumatice ale axonilor pot fi de
diferite grade de complexitate, deosebindu-se
următorii termeni: neuropraxia, axonotmesis
şi neurotmesis. Evaluarea leziunilor traumatice
ale nervului trigemen. Pentru a identifica
şi determina amploarea tulburărilor se folosesc
atât teste de diagnostic obiective, cât şi subiective,
care sunt împărţite în mod convenţional
în: mecanoceptive (răspuns la stimuli mecanici
şi compresie) şi recunoaşterea stimulilor
termici, care sunt clasificate drept proceduri
de diagnostic nociceptive (senzaţie de durere).
Tratament. Tratamentul conservator constă în
gestionarea durerii şi a inflamaţiei prin observaţia
atentă în dinamică a pacientului pentru
a evalua în mod continuu simptomele. Tratamentul
chirurgical urmăreşte metodele de
decompresie a nervului în cazul în care tulburările
nervoase su survenit ca urmare e compresiunii
din partea structurilor adiacente sau
de înlăturare a factorului cauzal în acele cazuri
când se denotă prezenţa unor corpi străini. Concluzii. Leziunile nervului alveolar inferior
(NAI) pot surveni din diverse cauze, inclusiv
traume, proceduri stomatologice sau intervenţii
chirurgicale în regiunea maxilofacială. Managementul
acestor leziuni vizează restaurarea
funcţiei nervului şi ameliorarea deficitelor senzoriale.
Summary.
Introduction: Injuries to the branches of
the trigeminal nerve during surgical interventions
in the maxillofacial region are rare
but significant complications. Etiology: The
branches of the trigeminal nerve can be affected
during anesthesia, separation and elevation
of the mucoperiosteal flap, jaw fractures,
dental extractions, and predominantly
during drilling in the creation of a neoalveolus
in endosseous dental implant placement procedures
and during lower third molar extractions.
Histopathology: Trigeminal nerve injuries
can result from compression, stretching,
complete or partial damage to nerve fiber integrity,
leading to neurosensory, temperature,
and pain changes. Traumatic axonal injuries
can have varying degrees of complexity, differentiated
by the terms neuropraxia, axonotmesis,
and neurotmesis. Evaluation of traumatic
trigeminal nerve injuries: To identify
and assess the extent of disorders, both objective
and subjective diagnostic tests are used.
These tests are conventionally categorized as
mechanoreceptive (response to mechanical
stimuli and compression) and the recognition
of thermal stimuli, which are classified as
nociceptive diagnostic procedures (sensation
of pain). Treatment: Conservative treatment
involves managing pain and inflammation
through continuous monitoring of the patient
to evaluate symptoms. Surgical treatment involves
methods for nerve decompression in
cases where nerve disorders result from compression
by adjacent structures or removal of
the causal factor in cases where the presence
of foreign bodies is noted. Conclusions: Inferior
alveolar nerve (IAN) injuries can occur
for various reasons, including trauma, dental
procedures, or surgical interventions in the maxillofacial region. The management of
these injuries aims to restore nerve function
and improve sensory deficits.
