Introducere . Glaucomul se consideră o povară economică și psihologică substanțială pentru pacient și societate, responsabilă de orbire ireversibilă dacă pacientul nu este tratat sau nu aderă la tratament. Societatea Europeană de Glaucom a menționat, că circa 30%-70% prezintă o aderență slabă (sub 80%). Aderarea slabă la tratament s-a raportat a fi determinată de vârstă, motivație, educație, disconfort, frecvența administrării, lipsa simptomelor evidente sau imediate, instruirea în domeniul sănătății, costul medicamentelor. Scopul studiului a constat în explorarea potențialelor forme și dispozitive de ameliorare a aderenței la tratamentul antiglaucomatos. Material și metode . S-a efectuat un studiu analitic cu selectarea și analiza articolelor din baza PubMed referitor la non-aderența la tratament și sistemele farmaceutice de perspectivă în creșterea aderenței. Rezultate . Pentru depășirea non-aderenței la tratamentul antiglaucomatos în elaborare sunt sisteme farmaceutice tip inel, lentile de contact, implanturi, microsfere, nanosfere, geluri și alte sisteme de depozit plasate în regiunile extraoculare, perioculare sau intraoculare, inclusiv spațiile intracamerale, supraciliare și intravitreale. În studii experimentale și clinice se folosesc unele sisteme farmaceu tice noi de management al glaucomului, precum: lentile de contact (latanoprost); preparate injectabile intracamerale (bimatoprost); nanoparticule injectabile (travoprost); inele implante (travoprost, bimaprost). Concluzii . Elaborarea sistemelor farmaceutice noi pentru tratamentul glaucomului vor permite asigurarea unei concentrații stabile a prepa ratului (zile, luni), o eliberare la necesitate a medicamentului în funcție de presiunea intraoculară, reducerea efectelor adverse, care vor permite realizarea medicinii personalizate și creșterea aderenței la tratament.
Background . Glaucoma is considered a substantial economic and psychological burden for the patient and society, responsible for irreversible blindness if the patient is not treated or does not adhere to treatment. The European Glaucoma Society has noted that about 30%-70% have poor adherence (below 80%). Poor adherence to treatment has been reported to be driven by age, motivation, education, discomfort, frequency of administration, lack of obvious or immediate symptoms, health literacy, forgetfulness and cost of medication. Objective of the study. It was to explore potential forms and devices to improve adherence to antiglaucoma treatment. Material and methods . An analytical study was conducted with selection and analysis of articles from PubMed database on non-adherence to treatment and prospective pharmaceutical systems in increasing adherence. Results . For overcoming non-adherence to antiglaucoma treatment in development are ring-type pharmaceutical systems, contact lenses, implants, microspheres, nano spheres, gels and other depot systems placed in extraocular, periocular or intraocular regions, including intracameral, supraciliary and intravitreal spaces. In experimental and clinical trials, some new pharmaceutical systems for glaucoma management are used, such as: contact lenses (latanoprost); intracameral injections (bimatoprost); injectable nanoparticles (travoprost); implant rings (travoprost, bimaprost). Conclusions . The development of new pharmaceutical systems for the treatment of glaucoma will make it possible to ensure a stable concentration of the preparation (days, months), an as-needed release of the drug according to the intraocular pressure, reduction of adverse effects, which will allow personalised medicine and increase adher ence to treatment.
