Introducere. Studiile au dovedit că femeile au un risc mai mare cu 50-70% de reacții adverse (RA) la medicamente decât bărbații. S-a raportat că particularitățile anatomo-fiziologice pot influența proprietățile farmacocinetice și farmacodinamice ale medicamentelor cu o susceptibilitate mai mare a femeilor la RA în funcție de doză. Scopul lucrării a constat în explorarea diferențelor de gen ale RA la preparatele antihipertensive. Material și metode. S-a efectuat un studiu analitic cu selectarea și analiza articolelor din baza PubMed referitor la RA la antihipertensive la femei și bărbați. Rezultate. S-a raportat o incidență mai mare a RA la femei la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), tiazide (TD), blocantele canalelor de calciu dihidrop iridinici (BCCDP), precum și la asocierile IECA+TD, blocanții receptorilor angiotensinici (BRA)+TD, TD+antagoniștii neconcurenți ai aldosteronului (ANCA). La bărbați s-a observat o prevalență a RA la antagoniștii concurenți ai aldosteronului (ACA). Pentru BRA, beta-1-adrenoblocantele selective și vasodilatatoare și diureticele de ansă (DA) nu s-au constatat diferențe în RA în funcție de gen. S-a menționat o incidență a RA caracteristice grupelor de antihipertensive, precum tusea uscată (IECA), edemul maleolelor (BCCDP), hiponatriemia (TD, BCCDP, DA), hiperkaliemia (ACA, ANCA, IECA), ginecomastia (ACA). Concomitent, s-a raportat că in cidența RA a fost parțial în funcție de doză la femei. Con cluzii. Diferențele de gen în incidența RA pot fi atribuite particularităților proprietăților farmacocinetice și farmacodinamice ale preparatelor antihipertensive determinate de hormonii sexuali, dezvoltarea mecanismelor contrareglatorii și gradului de semnalizare a receptorilor specifici.
Background. Studies have shown that women have a 5070% higher risk of adverse drug reactions (ADRs) than men. It has been reported that anatomical-physiological particularities may influence the pharmacokinetic and pharmacodynamic properties of drugs with a higher susceptibility of women to AR depending on the dose. The objective of the study was to explore gender differences in AR of antihypertensive drugs. Material and methods. An analytical study was conducted with selection and analysis of articles from the PubMed database on ADRs to antihypertensives in women and men. Results. A higher incidence of ADRs in women has been reported with angiotensin-converting enzyme inhibitors (ACEIs), thiazides (TDs), dihydropyridine calcium channel blockers (DPCCBs), as well as with combinations of ACEIs+TDs, angiotensin receptor blockers (ARBs)+TDs, TDs+non-competitive aldosterone antagonists (NAAs). In men, a prevalence of ADRs was observed for competitive aldosterone antagonists (CAAs). For ARBs, selective beta-1-adrenoblockers and vasodilators and loop diuretics (LDs), no differences in ADRs were found by gender. An incidence of ADRs characteristic to antihypertensive groups was noted, such as dry cough (ACEIs), malleolar oedema (DPCCBs), hyponatremia (TDs, DPCCBs, LDs), hyperkalemia (CAAs, NCAs, ACEIs), ginecomastia (CAAs). Concomitantly, it was reported that the incidence of ADRs was partially dose-dependent in women. Conclusions . Gen der differences in the incidence of RA can be attributed to the particularities of the pharmacokinetic and pharmacodynamic properties of antihypertensive drugs determined by sex hormones, the development of counterregulatory mechanisms and the signaling degree of specific receptors.
