Introducere . Designul receptiv este o tehnică de creștere a eficienței sondajului prin utilizarea datelor obținute la etapele inițiale pentru a face modificări ulterioare de design. Incertitudinea și riscurile asociate non-răspunsului ar gumentează utilizarea designului receptiv pentru gestionarea preventivă a non-răspunsurilor la etapa de proiectare și colectare a datelor în sondaj. Scopul lucrării. Aplicarea design-ului receptiv pentru gestionarea non-răspunsurilor la etapele colectare a datelor pentru a asigura dimensiunea eșantionului reprezentativ. Material și metode . La etapa inițială a cercetării de doctorat a fost elaborat un design receptiv în două faze. Prioritatea majoră a fost de a avea un eșantion reprezentativ, riscul asociat acestei priorități – rată mare a non-răspunsurilor totale (>25%). Indicatorul de risc monitorizat - rata non-răspunsurilor totale pe regiuni geografice. Rata totală de non-răspuns cuprinde rata calculată cu considerarea chestionarelor care nu au fost returnate și a celor nevalide. Rezultate. La colectarea datelor s-a observat că rata totală a non-răspunsurilor a fost mai mare de 25% în 10 regiuni geografice, cu o rată medie de non-răspuns de 66%. Acțiunile întreprinse în prima fază a design-ului receptiv au constat în efectuarea a două apeluri telefonice de reamintire. Pentru compensarea non-răspunsurilor în acele regiuni care au menținut rata mare de nonrăspuns după prima fază, s-a decis a extinderea volumului eșantionului cu recalcularea numărului de chestionare, considerarea ratei de non-răspuns de 66% și includerea altor instituții, altele decât cele incluse inițial. Aplicarea design-ului receptiv a crescut semnificativ rata de răspuns cu peste 8%. Concluzii. Design-ul receptiv al sondajului permite compensarea non-răspunsurilor la etapa de colectare a datelor poate asigura dimensiunea unui eșantion reprezentativ și necesită promovare printre cercetători.
Background. Responsive survey design is a technique for increasing survey efficiency by using data obtained in the initial stages to make subsequent design changes. The uncertainty and risks associated with non-response argue for the use of responsive survey design to deal with non-response during the phases of survey design and data collection. Objective of the study. To apply responsive survey de sign to deal with non-responses during the data collection phase to ensure representative sample size. Material and methods. A two-phase responsive survey design was devel oped at the initial stage of the PhD research. The major priority was to have a representative sample, the risk associated with this priority – the high rate of total non-response (>25%). Monitored risk indicator - total non-response rate by geographic region. The total non-response rate includes the rate calculated by considering the questionnaires that were not returned and the invalid ones. Results. During data collection, the overall non-response rate was observed to be greater than 25% in 10 geographic regions, with an average non-response rate of 66%. Actions taken in the first phase of responsive design consisted of making two reminder phone calls. To compensate for non-responses in those regions that maintained a high non-response rate after the first phase, it was decided to expand the sample size by recalculating the number of questionnaires, to consider a non-response rate of 66% and to include the institutions that were not initially included. Applying responsive survey design significantly increased the response rate by over 8%. Conclusion. Responsive design allows compensation for non-responses at the data collection phase and can ensure a representative sample size and requires promotion among researchers.
