Introducere. Miastenia gravis (MG) cât și Sindromul miastenic Lambert-Eaton reprezintă tulburări autoimune
cauzate de autoanticorpi care vizează joncțiunea neuromusculară, ducând la slăbiciune musculară și fatigabilitate.
Scopul lucrării. Determinarea diferenței între tabloul clinic
al Miasteniei Gravis și sindromului Lambert-Eaton. Material și metode. Cercetarea presupune o analiză descriptivă a
literaturii pe surse precum PubMed, ScienceDirect, Google
Academic. Rezultate. Miastenia Gravis reprezintă o tulburare autoimună caracterizată prin prezența anticorpilor
anti-AchR, anti-Musk și anti-LRP4 îndreptați împotriva elementelor structurale ale membranei postsinaptice cu afectare primară a mușchilor oculari manifestată prin ptoză și
diplopie. Maladia este una eterogenă cu referire la vârsta de
debut, severitatea afectării musculare și modificările timice.
Diagnosticul include electromiografie (EMG) alături de depistarea anticorpilor serici. Tratamentul: inhibitorii AchR,
medicamente imunosupresive, timectomie (la pacienții tineri). În sindromul miastenic Lambert-Eaton (LEMS) sau mai
numit miopatie carcinomatoasă când este legat de cancer,
cel mai frecvent cancer pulmonar cu celule mici(CPCP), cauza este reprezentată de prezența autoanticorpilor împotriva canalelor de calciu dependente de tensiune de la nivelul
membranei presinaptice. LEMS apare de obicei la persoanele de peste 40 de ani cu prezența slăbiciunii fluctuante ce
primar afectează membrele inferioare, care se ameliorează
odată cu exercițiul fizic. De asemenea, LEMS poate fi asociat
cu simptome de disfuncție autonomă, cum ar fi xerostomie,
xeroftalmie sau constipație. Diagnosticul este pus pe baza
electromiografiei(EMG), testarea anticorpilor, iar tratamentul include tratarea primară a cancerului, creșterea eliberării de acetilcolină. Concluzii. Diagnosticul diferențial între
Miastenia gravis și sindromul Lambert-Eaton necesită o
evaluare amănunțită a simptomelor, a testelor de laborator
și a istoricului bolii.
Background. Myasthenia gravis (MG) and Lambert-Eaton
Myasthenic Syndrome represent autoimmune disorders
caused by autoantibodies that target the neuromuscular
junction, leading to muscle weakness and fatigue. Objective of the study. Determining the difference between the
clinical picture of Myasthenia Gravis and Lambert-Eaton
syndrome. Material and methods. The research involves
a descriptive analysis of the literature on sources such as
PubMed, ScienceDirect, Google Academic. Results. Myasthenia Gravis is an autoimmune disorder characterized by
the presence of anti-AchR, anti-Musk and anti-LRP4 antibodies directed against the structural elements of the postsynaptic membrane with primary damage to the eye muscles manifested by ptosis and diplopia. The disease is heterogeneous with reference to age of onset, severity of muscular involvement and thymic changes. Diagnosis includes
electromyography (EMG) along with detection of serum antibodies. Treatment: AchR inhibitors, immunosuppressive
drugs, thymectomy (in young patients). In Lambert-Eaton
myasthenic syndrome (LEMS) or carcinomatous myopathy
when associated with cancer, most commonly small cell
lung cancer (SCLC), the cause is the presence of autoantibodies against voltage-gated calcium channels in the presynaptic membrane. LEMS usually occurs in people over
40 years of age with the presence of fluctuating weakness
that primarily affects the lower limbs, which improves with
exercise. LEMS may also be associated with symptoms of
autonomic dysfunction such as xerostomia, xerophthalmia
or constipation. Diagnosis is based on electromyography
(EMG), antibody testing, and treatment includes primary
cancer treatment, increased acetylcholine release. Conclusions. The differential diagnosis between Myasthenia Gravis and Lambert-Eaton syndrome requires a thorough evaluation of symptoms, laboratory tests, and medical history.
