Displazia bronhopulmonară la copii din nașterile premature – o perspectivă istorică

Abstract

Displazia bronhopulmonară (DBP) a fost descrisă pentru prima dată în 1967 de Northway și colaboratorii săi. De atunci, cunoștințele despre fiziopatologia acestei afecțiuni și strategiile terapeutice au evoluat semnificativ. Progresele în îngrijirea neonatală au îmbunătățit supraviețuirea nou-născuților prematuri și extrem de prematuri, determinând astfel o schimbare a mecanismului patogen al bolii: de la o afecțiune determinată în principal de barotraumă și toxicitatea oxigenului, la una caracterizată de o dezvoltare pulmonară insuficientă. Incidența DBP a rămas relativ constantă în ultimele decenii, acest lucru se explică prin creșterea supraviețuirii nou-născuților cu vârste gestaționale tot mai mici. Bolile respiratorii din copilărie contribuie la apariția bolii pulmonare obstructive cronice la adulți, optimizarea managementului DBP în primii ani de viață va avea un impact benefic asupra sănătății respiratorii la vârsta adultă.

Abstract. Bronchopulmonary dysplasia (BPD) was first described in 1967 by Northway and colleagues. Since then, knowledge about the pathophysiology of this condition and therapeutic strategies have evolved significantly. Advances in neonatal care have improved the survival of premature and extremely premature infants, thus causing a change in the pathogenic mechanism of the disease: from a condition mainly determined by barotrauma and oxygen toxicity, to one characterized by insufficient lung development. The incidence of BPD has remained relatively constant in recent decades, this is explained by the increase in survival of newborns with increasingly smaller gestational ages. Childhood respiratory diseases contribute to the development of chronic obstructive pulmonary disease in adults, and optimizing the management of BPD in the early years of life will benefit respiratory health in adulthood [20].