Introducere
Pyoderma gangrenosum (PG) este o boală rară care face parte din grupul dermatozelor neutrofilice,
caracterizată printr-o evoluție cronică. Se estimează că PG afectează până la 10 persoane dintr-un milion
de locuitori[1]. Clinic, boala se manifestă prin leziuni pustuloase și nodulare dureroase, care evoluează spre
formarea de ulcere cu margini violacee și intens eritematoase. PG poate fi asociată cu boli inflamatorii intestinale, artrite și chiar tumori maligne, uneori precedând sau evoluând concomitent cu aceste afecțiuni.
Există mai multe forme clinice ale PG, inclusiv cea ulcerativă, buloasă, pustuloasă, vegetativă și peristomală.
Diagnosticul se stabilește pe baza datelor clinice și a examenului histopatologic, cu principalul scop de a
exclude alte cauze ale ulcerațiilor. Tratamentul sistemic al PG vizează utilizarea agenților imunosupresori
(corticosteroizii, ciclosporina), a preparatelor biologice și sulfonelor. Tratamentul topic are ca obiectiv oprirea
extinderii procesului inflamator, favorizarea cicatrizării ulcerelor și prevenirea suprainfecției.
Scopul acestei lucrări este de a sublinia importanța stabilirii unui diagnostic precoce al PG pentru a
evita erorile în managementul acestei afecțiuni complexe.
Prezentare de caz
Pacienta în vârstă de 58 de ani s-a prezentat pentru un consult în cadrul secției de dermatologie pentru
leziuni cutanate localizate la nivelul antebrațului drept, membrului inferior stâng și pentru leziune patergică
în regiunea fesieră. Afecțiunea a debutat acum 3 ani cu apariția leziunilor nodulare care ulterior s-au ulcerat
în regiunea gambelor și submamară. Tratamentul antibacterian și drenajele chirurgicale au fost ineficiente.
Nu au fost evidențiate antecedente patologice relevante în istoricul medical al pacientei. Examenul clinic
a relevat leziuni eritemato-edematoase cu diametrul între 4-11 cm, cu exsudat purulent și suprafața ulceroasă cu periferia necrotică, precum și cicatrici atrofice cribriforme cu contur neregulat. Leziunile au fost
asociate cu durere moderată până la severă persistentă. Analizele paraclinice au indicat accelerarea VSH și
un sindrom biologic inflamator cu un nivel PCR de 4+. Investigațiile bacteriologice și micologice efectuate
din conținutul plăgii au fost negative pentru creșterea bacteriană sau fungică. Examenul histopatologic a
relevat o infiltrație neutrofilică masivă la nivelul dermului și un infiltrat inflamator limfocitar modest. Tratamentul inițial a inclus corticoterapie sistemică în doze medii, cu reducerea graduală a dozei și administrarea
de sulfone. Tratamentul topic a constat în dermatocorticoizi și pansamente hidrocoloidale.
Discuții
În urma examinărilor paraclinice, nu au fost identificate patologii sistemice asociate sau factori precipitanți,
ceea ce a fost evidențiat în doar 30% din cazurile de PG. Leziunile de PG au tendința să apară în zonele de traumatisme minore, fenomen cunoscut sub numele de patergie. Diagnosticul diferențial reprezintă o componentă
crucială pentru succesul terapeutic. Inițial, PG ia aspectul de noduli dureroși, pustule, fiind adesea confundată
cu furunculoza sau abcesele, iar în stadiile avansate – cu ulcerele idiopatice, ceea ce poate duce la alegerea unei
tactici terapeutice incorecte. Diagnosticul de PG a fost confirmat pe baza îndeplinirii a două criterii majore și
trei criterii minore stabilite pentru această afecțiune [2]. Tratamentul indicat a condus la reducerea dimensiunii
ulcerelor, formarea de cicatrici atrofice cribriforme și absența leziunilor noi după un an de monitorizare.
Concluzii
PG a mimat diverse dermatoze pe parcursul evoluției sale cronice. Diagnosticul a fost dificil, fiind bazat
pe excluderea altor posibile cauze. Stabilirea corectă a diagnosticului a fost decisivă pentru alegerea unei
tactici terapeutice adecvate și pentru controlul evoluției patologice cutanate.
Introduction
Pyoderma gangrenosum (PG) is a rare neutrophillic skin disorder, with a chronic evolution with chronic
evolution. PG is estimated to affect up to 10 people per 1 million population. [1] Clinically, it manifests with
pustular, painful nodular lesions, that progressively enlarge and break down to form an ulcer with violet
and intensely erythematous edges. PG can be associated with inflammatory bowel disease, arthritis, and
malignant tumors, sometimes precedes these disorders or may evolve without an underlying disease. The following clinical forms of PG are distinguished: ulcerative, bullous, pustular, vegetative, and peristomal. The
diagnosis is established based on clinical data and histopathological examination, the main value of which
is the exclusion of other causes of ulceration. Systemic treatment targets immunosuppressive agents (corticosteroids, ciclosporin); biological agents, and sulfones. Topical treatment is aimed to stop the expansion
of the inflammatory process, favoring the healing of ulcers, and preventing superinfection.
The objective of the study isto emphasize the importance of establishing the diagnosis of PG as early
as possible to avoid management errors.
Case presentation
A 58-year-old female patient presented for a consultation in the Dermatology department for the appearance of skin lesions, located on the right forearm, left lower limb, and pathergic lesion in the gluteal region. The
patient reported that the condition started 3 years ago, with the appearance of nodular lesions, later - ulcerative
on the lower legs and submammary. Antibacterial treatment and performing surgical drainage, have been
ineffective. Pathological antecedents were not documented. The clinical examination revealed: erythematoedematous lesions with dimensions between 4-11 cm in diameter, purulent exudate, with an ulcerated surface
with a necrotic periphery, as well as cribriform atrophic scars with an irregular outline. Lesions, accompanied by
moderate-severe, permanent pain. Paraclinical: accelerated ESR and biological inflammatory syndrome - PCR
4+. Bacteriological and mycological investigations were carried out from the contents of the wound – without
bacterial or fungal growth. Histopathological examination: massive neutrophilic infiltration in the dermis and
modest lymphocytic inflammatory infiltrate. Medium-dose systemic corticosteroids with slow tapering and
sulfones were used. Topical treatment included: corticosteroids and hydrocolloid dressings.
Discussions
Following paraclinical examinations, associated systemic diseases and precipitating factors were not
identified, which was revealed in only 30% of PG cases. PG lesions tend to occur in areas of minor trauma,
given the phenomenon of pathergy. Differential diagnosis is the key to success. Initially, PG takes the appearance of painful nodules, and pustules, this being confused with furunculosis, abscesses, and in the late
stages – idiopathic ulcers with the following incorrect therapeutic strategy. The diagnosis of PG was established based on 2 major criteria and 3 minor criteria from those established. [2] The indicated, progressive
treatment led to the reduction of the ulcers in size, with the formation of cribriform atrophic scars and the
absence of new lesions after 1 year of follow-up.
Conclusions
PG has mimicked various dermatoses over a long period. The diagnosis was difficult, being one of
exclusion. Its correct establishment was decisive in choosing the therapeutic strategy and tempering the
skin’s pathological process.
