Introducere. Problema traumatismului a fost și rămâne
una de importanță majoră. Traumatismul sever ocupă stabil
locul VI în structura mortalității gnerale. În același timp, în populația mai tânără de 35 de ani, traumatismul constituie
cauza principală a deceselor și dizabilităților. Hemoperitoneul
este unul dintre cele mai frecvente consecințe ale traumatismelor
abdominale care se identifică în cca 80% cazuri. Totuși,
datele literaturii nu sunt exhaustive și sistematizate privind
impactul traumatismului, în general, și celui abdominal, în
particular, cu și fără hemoperitoneu, asupra metabolismului,
inclusiv, asupra intensității stresului oxidativ și capacității de
protecție antioxidantă.
Material și metode. A fost efectuat un studiu prospectiv
în cadrul Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica
Moldova, în perioada 30 noiembrie 2011 – 01 decembrie 2016.
În studiu au fost incluși 59 de traumatizați cu hemoperitoneu,
care a fost diagnosticat și cuantificat prin metode imagistice
(ultrasonografie și tomografie computerizată). Pacienții au fost
divizați în 2 loturi, în baza volumului hemoperitoneului la spitalizare:
lotul ≤500 ml (n¹=38) și lotul >500 ml (n²=21).
Rezultate. Studiul efectuat a stabilit că nivelul seric al fierului
total la pacienții cu hemoperitoneu se află în limitele valorilor
de referință (6,63-28,28 µmol/l) în ambele loturi și pe
durata întregului studiu – 1-a, a 3-a și a 5-7-a zi. Conținutul
ceruloplasminei nu prezintă diferențe statistic semnificative
la pacienții lotului II, comparativ cu cei din lotul I. Nu au fost
identificate diferențe în nivelul de activitate antioxidantă totală
la pacienții cu traumatisme și hemoperitoneu din ambele
loturi, la toate etapele de studiu – 1-a, 3-a și a 5-7-a zi după
traumă. Cercetarea a identificat valori semnificativ crescute
ale NO în serul pacienților din ambele loturi, compartiv cu valorile
de referință – 24,8±0,02 µmol/l la bărbați și 24,4±0,01
µmol/l la femei, ce atestă o amplificare a stresului nitrozativ.
Valorile S-nitrozotiolilor la traumatizații lotului I are o dinamică
analogică cu cea a NO, care la a 3-a zi au atins nivelul
de 91% (p<0,001) de la cel inițial (la 1-a zi după traumă), iar
la a 5-7a zi – de 84%, respectiv. Evaluarea nivelului PPOA la
traumatizații cu hemoperitoneu a identificat diminuarea progresivă
a acestuia în ambele loturi, modificările fiind statistic
veridice doar la pacienții lotului I la a 5-7-a zi de la traumatism.
La acești bolnavi s-a atestat o scădere cu 29% (p<0,05) a
valorilor PPOA în serul sangvin.
Concluzii. Tactica nonoperatorie în tratamentul hemoperitoneului
posttraumatic la traumatizații stabili sau metastabili
hemodinamic în lipsa altor indicații absolute pentru
intervenție chirurgicală, este una sigură, cu evoluție favorabilă
prin prisma parametrilor biochimici analizați.
Introduction. The problem of trauma has been and remains
of major importance. Severe trauma occupies the sixth
place in the gernal mortality structure. At the same time, in the population younger than 35 years, trauma is the main cause
of deaths and disabilities. Hemoperitoneum is one of the most
common consequences of abdominal trauma that is identified
in about 80% of cases. However, the literature data are
not exhaustive and systemic about the impact of general and
abdominal trauma without and with hemoperitoneum on metabolism,
including the intensity of oxidative stress and antioxidant
protection capacity.
Material and methods. A prospective study was conducted
at the Institute of Emergency Medicine, Chisinau, Republic
of Moldova, from November 30, 2011 to December 1, 2016.
The study included 59 traumatized with hemoperitoneum,
which was diagnosed and quantified by imaging methods (ultrasonography
and computed tomography). Patients were divided
into two groups based on volume of hemoperitoneum
at hospitalization: group ≤500 ml (n¹=38) and group >500 ml
(n²=21).
Results. The study found that total serum iron in patients
with hemoperitoneum was within the reference values (6.63-
28.28 μmol/l) in both groups throughout the 1st study, the 3rd
and 5-7 days. The content of ceruloplasmin did not show statistically
significant differences in group II patients compared
to those in group I. There were no differences in total antioxidant
activity in trauma patients with hemoperitoneum in both
groups at all study stages – 1st, 3rd and 5-7th day after trauma.
The research identified significantly increased NO values in the
serum of patients in both groups compared to baseline values
– 24.8±0.02 μmol/l in men and 24.4±0.01 μmol/l in females,
which proves an increase in nitrous stress. S-nitrosothiol values
in group I trauma patients are analogous to that of NO,
which at day 3 reached 91% (p<0.001) from baseline (day 1
post-traumatic) and at baseline 5-7th day – 84%, respectively.
The evaluation of the AOPP level in trauma patients with hemoperitoneum
identified its progressive diminution in both
groups, the changes being statistically significant only in patients
of group I at 5-7 days after the trauma. At these patients,
attested serum levels of AOPP were less by 29% (p<0.05).
Conclusions. Non-operative tactics in the treatment of
posttraumatic hemoperitoneum in stable or metastabil hemodynamic
traumatic patients, in the absence of other absolute
indications for surgical intervention, is a safe one with favorable
evolution in terms of the analyzed biochemical parameters.
