Hemoperitoneul posttraumatic abordat nonoperator în corelaţie cu indicii biochimici ai intoxicaţiei, sistemului oxidativ și antioxidant

Abstract

Introducere. Problema traumatismului a fost și rămâne una de importanță majoră. Traumatismul sever ocupă stabil locul VI în structura mortalității gnerale. În același timp, în populația mai tânără de 35 de ani, traumatismul constituie cauza principală a deceselor și dizabilităților. Hemoperitoneul este unul dintre cele mai frecvente consecințe ale traumatismelor abdominale care se identifică în cca 80% cazuri. Totuși, datele literaturii nu sunt exhaustive și sistematizate privind impactul traumatismului, în general, și celui abdominal, în particular, cu și fără hemoperitoneu, asupra metabolismului, inclusiv, asupra intensității stresului oxidativ și capacității de protecție antioxidantă. Material și metode. A fost efectuat un studiu prospectiv în cadrul Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, în perioada 30 noiembrie 2011 – 01 decembrie 2016. În studiu au fost incluși 59 de traumatizați cu hemoperitoneu, care a fost diagnosticat și cuantificat prin metode imagistice (ultrasonografie și tomografie computerizată). Pacienții au fost divizați în 2 loturi, în baza volumului hemoperitoneului la spitalizare: lotul ≤500 ml (n¹=38) și lotul >500 ml (n²=21). Rezultate. Studiul efectuat a stabilit că nivelul seric al fierului total la pacienții cu hemoperitoneu se află în limitele valorilor de referință (6,63-28,28 µmol/l) în ambele loturi și pe durata întregului studiu – 1-a, a 3-a și a 5-7-a zi. Conținutul ceruloplasminei nu prezintă diferențe statistic semnificative la pacienții lotului II, comparativ cu cei din lotul I. Nu au fost identificate diferențe în nivelul de activitate antioxidantă totală la pacienții cu traumatisme și hemoperitoneu din ambele loturi, la toate etapele de studiu – 1-a, 3-a și a 5-7-a zi după traumă. Cercetarea a identificat valori semnificativ crescute ale NO în serul pacienților din ambele loturi, compartiv cu valorile de referință – 24,8±0,02 µmol/l la bărbați și 24,4±0,01 µmol/l la femei, ce atestă o amplificare a stresului nitrozativ. Valorile S-nitrozotiolilor la traumatizații lotului I are o dinamică analogică cu cea a NO, care la a 3-a zi au atins nivelul de 91% (p<0,001) de la cel inițial (la 1-a zi după traumă), iar la a 5-7a zi – de 84%, respectiv. Evaluarea nivelului PPOA la traumatizații cu hemoperitoneu a identificat diminuarea progresivă a acestuia în ambele loturi, modificările fiind statistic veridice doar la pacienții lotului I la a 5-7-a zi de la traumatism. La acești bolnavi s-a atestat o scădere cu 29% (p<0,05) a valorilor PPOA în serul sangvin. Concluzii. Tactica nonoperatorie în tratamentul hemoperitoneului posttraumatic la traumatizații stabili sau metastabili hemodinamic în lipsa altor indicații absolute pentru intervenție chirurgicală, este una sigură, cu evoluție favorabilă prin prisma parametrilor biochimici analizați.

Introduction. The problem of trauma has been and remains of major importance. Severe trauma occupies the sixth place in the gernal mortality structure. At the same time, in the population younger than 35 years, trauma is the main cause of deaths and disabilities. Hemoperitoneum is one of the most common consequences of abdominal trauma that is identified in about 80% of cases. However, the literature data are not exhaustive and systemic about the impact of general and abdominal trauma without and with hemoperitoneum on metabolism, including the intensity of oxidative stress and antioxidant protection capacity. Material and methods. A prospective study was conducted at the Institute of Emergency Medicine, Chisinau, Republic of Moldova, from November 30, 2011 to December 1, 2016. The study included 59 traumatized with hemoperitoneum, which was diagnosed and quantified by imaging methods (ultrasonography and computed tomography). Patients were divided into two groups based on volume of hemoperitoneum at hospitalization: group ≤500 ml (n¹=38) and group >500 ml (n²=21). Results. The study found that total serum iron in patients with hemoperitoneum was within the reference values (6.63- 28.28 μmol/l) in both groups throughout the 1st study, the 3rd and 5-7 days. The content of ceruloplasmin did not show statistically significant differences in group II patients compared to those in group I. There were no differences in total antioxidant activity in trauma patients with hemoperitoneum in both groups at all study stages – 1st, 3rd and 5-7th day after trauma. The research identified significantly increased NO values in the serum of patients in both groups compared to baseline values – 24.8±0.02 μmol/l in men and 24.4±0.01 μmol/l in females, which proves an increase in nitrous stress. S-nitrosothiol values in group I trauma patients are analogous to that of NO, which at day 3 reached 91% (p<0.001) from baseline (day 1 post-traumatic) and at baseline 5-7th day – 84%, respectively. The evaluation of the AOPP level in trauma patients with hemoperitoneum identified its progressive diminution in both groups, the changes being statistically significant only in patients of group I at 5-7 days after the trauma. At these patients, attested serum levels of AOPP were less by 29% (p<0.05). Conclusions. Non-operative tactics in the treatment of posttraumatic hemoperitoneum in stable or metastabil hemodynamic traumatic patients, in the absence of other absolute indications for surgical intervention, is a safe one with favorable evolution in terms of the analyzed biochemical parameters.