Analiza comparativa a evaluarii intra-operatorii și radiologice tridimensionale a resorbției osoase periimplantare

Abstract

Introducere. Identificarea radiologică a pierderii osoase la nivelul implanturilor dentare, combinată cu sângerarea la sondare, reprezintă o metodă esențială de diagnostic pentru diferențierea periimplantitei de mucozită și de starea de sănătate periimplantară. Instrumentarea submarginală a periimplantitei este uneori insuficientă pentru managementul cazurilor avansate ale afecțiunii. Diverse abordări chirurgicale, inclusiv proceduri rezective, regenerative și combinate, adaptate tipului de defect osos, s-au dovedit eficiente în tratamentul periimplantitei. Scopul lucrării. Evaluarea preciziei măsurătorilor intraoperatorii în comparație cu imagistica tridimensională în determinarea resorbției osoase din jurul implanturilor afectate de periimplantită. Material și Metode. Un număr total de 32 de implanturi la 28 de pacienți diagnosticați cu periimplantită au fost incluse în studiu. Pierderea osoasă periimplantară asociată acestor implanturi a fost măsurată în timpul tratamentului chirurgical al periimplantitei și comparată cu resorbția osoasă radiologică evaluată pe tomografia computerizată cu fascicul conic. Conform ghidului clinic de nivel S3, tratamentul chirurgical regenerativ a fost efectuat pentru defectele intraosoase mai mari de 3 mm. În celelalte cazuri, pacienții au beneficiat de tratament chirurgical rezectiv sau lambou de acces. Rezultate. Valoarea medie a resorbției osoase determinată radiologic a subestimat pierderea osoasă intraoperatorie la situsurile corespunzătoare. Doar 18 % din măsurările radiologice au corespuns evaluărilor clinice, în timp ce în 34 % din cazuri s-a înregistrat o subestimare de 2-3 mm. A existat o corelație liniară pozitivă moderată între măsurătorile radiografice și pierderea osoasă determinată clinic, atât mezial, cât și distal. Concluzii. Evaluările radiologice ale resorbției osoase la implanturile cu periimplantită subestimează adesea pierderea osoasă clinică reală. Pregătirea pentru intervenția chirurgicală trebuie să includă toate resursele necesare pentru orice opțiune posibilă de tratament chirurgical rezectiv sau regenerativ. Sunt necesare studii suplimentare pe un eșantion mai mare de pacienți, atât înainte, cât și după tratamentul chirurgical, pentru a dezvolta algoritmi de diagnostic, prognostic și tratament.

Background. Radiologic identification of bone loss around dental implants, combined with bleeding upon probing, represents an essential diagnostic method for differentiating periimplantitis from mucositis and a healthy condition. Non-surgical treatment of periimplantitis is often considered insufficient for managing advanced or established cases of the condition. Various surgical approaches, including resective, regenerative, and combined procedures, tailored to the type of bone defect, have proven effective in treating periimplantitis. Objective of the study. To evaluate the accuracy of intraoperative measurements compared to three-dimensional imaging in evaluating bone loss around implants affected by periimplantitis. Material and Methods. A total of 32 implants in 28 patients with diagnosis of periimplantitis were included in the study. The amount of periimplant bone loss associated with these implants was measured during the surgical treatment of periimplantitis and compared to the radiographic bone loss, measured on cone beam computed tomography. According to S3 clinical practice guideline, regenerative surgical treatment was performed for intraosseous defects larger than 3 mm. In other cases, patients received surgical access flap or pocket elimination procedures. Results. The average bone loss measured on radiographs underestimated the intraoperative bone loss at the corresponding sites. Only 18 % of the radiographic measurements corresponded to the clinical evaluation, while an underestimation within a range of 2-3 mm was recorded in 34 % of the cases. There was a moderate positive linear correlation between the radiographic measurements and the clinical bone loss, both mesially and distally. Conclusion. Radiological evaluations of bone resorption in implants with periimplantitis often underestimate the actual clinical bone loss. Preparation for surgical intervention must include all necessary resources for any possible option related to resective or regenerative surgical treatment. Further studies on a larger patient sample, both before and after surgical management, are needed to develop diagnostic, prognostic, and treatment algorithms.