Evaluarea bacteriologică și histologică a leziunilor periapicale

Abstract

Introducere. Leziunile periapicale cronice rezultă adesea din infecții persistente și prezintă provocări semnificative în practica dentară. Scopul lucrării. Acest studiu evaluează caracteristicile bacteriologice și histologice ale acestor leziuni la pacienții care necesită extracții dentare, având ca scop identificarea prezenței bacteriene și a modificărilor histopatologice asociate. Material și Metode. Studiul a implicat 26 de pacienți cu leziuni periapicale care necesitau extracții. Toate cazurile prezentau o comunicare cu cavitatea orală și o fistulă vestibulară cronică. Țesuturile periapicale au fost excizate după extracție și supuse culturii microbiologice pentru izolarea bacteriilor și examinării histologice pentru a evalua morfologia țesutului. Rezultate. Culturile microbiologice au fost pozitive pentru bacterii în 24 din 26 de cazuri, izolând un total de 50 de specii: 27 anaerobi stricți, 17 anaerobi facultativi și 6 aerobi, cu specii de Bacteroides găsite în 15 culturi. În plus, 19 dintre biopsii au conținut particule străine, probabil provenite din materiale de etanșare a canalelor radiculare. Examinarea histologică a relevat țesut osos fragmentat și trabecule deformate, alături de mase hematoase și fragmente de țesut conjunctiv cu infiltrate limfo-plasmocitare. A fost observat un infiltrat inflamator semnificativ, compus din limfocite, celule plasmatice și neutrofile, în țesutul stromal, împreună cu densificarea colagenului și proliferarea capilară. Un caz a documentat un fragment de epiteliu cu aspect non-atipic. Concluzii. Constatările sugerează că mai mulți factori—incluzând infecția bacteriană, materialele străine, canalele radiculare omise și bolile parodonale—contribuie la persistența leziunilor periradiculare cronice care nu se vindecă. Diversitatea speciilor bacteriene și modificările histopatologice semnificative subliniază complexitatea acestor leziuni, indicând necesitatea unor strategii diagnostice cuprinzătoare pentru a îmbunătăți gestionarea clinică în endodonție. Cercetări suplimentare sunt esențiale pentru a explora implicațiile acestor constatări.

Background. Chronic periapical lesions often result from persistent infections and present significant challenges in dental practice. Objective of the study. This study evaluates the bacteriological and histological characteristics of these lesions in patients requiring dental extractions, aiming to identify the presence of bacteria and associated histopathological changes. Material and Methods. The study involved 26 patients with periapical lesions requiring extractions. All cases had a communication with the oral cavity and a chronic vestibular fistula. Periapical tissues were excised after extraction and subjected to microbiological culture for bacterial isolation and histological examination to evaluate tissue morphology. Results. Microbiological cultures were positive for bacteria in 24 out of 26 cases, isolating a total of 50 species: 27 strict anaerobes, 17 facultative anaerobes and 6 aerobes, with Bacteroides species found in 15 cultures. Additionally, 19 biopsies contained foreign particles, presumably from root canal sealing materials. Histological examination revealed fragmented bone tissue and deformed trabeculae, along with hematous masses and connective tissue fragments with lymphoplasmacytic infiltrates. A significant inflammatory infiltrate, composed of lymphocytes, plasma cells, and neutrophils, was observed in the stromal tissue, along with collagen densification and capillary proliferation. One case documented a fragment of epithelium with a non-atypical appearance. Conclusion. The findings suggest that multiple factors—including bacterial infection, foreign materials, missed root canals, and periodontal disease—contribute to the persistence of chronic, nonhealing periradicular lesions. The diversity of bacterial species and significant histopathological changes underscore the complexity of these lesions, indicating the need for comprehensive diagnostic strategies to improve clinical management in endodontics. Further research is essential to explore the implications of these findings.