Relevanța biomarkerilor în monitorizarea inflamației parodontale

Abstract

Introducere. Parodontita este o afecțiune inflamatorie cronică ce afectează frecvent vârstnicii, având un impact negativ asupra sănătății generale și calității vieții acestora. Diabetul zaharat este recunoscut ca un factor de risc major pentru parodontită, contribuind la progresia bolii prin alterarea răspunsului imun și creșterea producției de citokine proinflamatorii. Interleukina-1 beta (IL-1β) și interleukina-6 (IL-6) sunt biomarkeri cheie ai inflamației parodontale și sistemice, prezenți în lichidul gingivo-crevicular (LGC). Determinarea acestora poate oferi informații esențiale despre severitatea inflamației și poate facilita dezvoltarea unor strategii personalizate de tratament. Scopul lucrării. Studiul a avut drept scop să evalueze nivelurile IL-1β și IL-6 la pacienții vârstnici cu parodontită, în funcție de prezența diabetului zaharat, și să analizeze corelația acestora cu severitatea bolii parodontale. Materiale și Metode. Studiul a inclus 80 de pacienți vârstnici diagnosticați cu parodontită marginală, împărțiți în două grupuri: 40 fără diabet și 40 cu diabet zaharat. Evaluarea clinică s-a realizat utilizând indicele CPITN, iar concentrațiile IL-1β și IL-6 din lichidul gingivo-crevicular au fost determinate prin tehnica ELISA. Analiza statistică a fost efectuată utilizând testele Pearson și chi-pătrat. Rezultate. Pacienții cu diabet au prezentat niveluri semnificativ mai ridicate de IL-1β și IL-6 comparativ cu cei fără diabet, sugerând o activitate inflamatorie crescută. Corelațiile dintre nivelurile acestor biomarkeri și severitatea parodontitei susțin ipoteza unei legături strânse între inflamația sistemică și distrucția țesuturilor parodontale. Concluzii. Determinarea IL-1β și IL-6 în lichidul gingivo-crevicular poate reprezenta un instrument util în monitorizarea progresiei parodontitei, mai ales la pacienții cu diabet zaharat. Integrarea acestor markeri în practica clinică ar putea îmbunătăți strategiile de prevenție și tratament, contribuind la o gestionare mai eficientă a pacienților cu risc crescut.

Background. Periodontitis is a chronic inflammatory condition that frequently affects the elderly, having a negative impact on their general health and quality of life. Diabetes mellitus is recognized as a major risk factor for periodontitis, contributing to disease progression by altering the immune response and increasing the production of proinflammatory cytokines. Interleukin-1 beta (IL-1β) and interleukin-6 (IL-6) are key biomarkers of periodontal and systemic inflammation, present in gingival crevicular fluid (GCF). Their determination can provide essential information about the severity of inflammation and facilitate the development of personalized treatment strategies. Objective of the study. To evaluate IL-1β and IL-6 levels in elderly patients with periodontitis, depending on the presence of diabetes mellitus, and to analyze their correlation with the severity of periodontal disease. Material and Methods. The study included 80 elderly patients diagnosed with marginal periodontitis, divided into two groups: 40 without diabetes and 40 with diabetes mellitus. Clinical evaluation was performed using the CPITN index, and IL-1β and IL-6 concentrations in gingivo-crevicular fluid were determined by ELISA. Statistical analysis was performed using Pearson and chi-square tests. Results. Patients with diabetes showed significantly higher levels of IL-1β and IL-6 compared to those without diabetes, suggesting increased inflammatory activity. The correlations between the levels of these biomarkers and the severity of periodontitis support the hypothesis of a close link between systemic inflammation and periodontal tissue destruction. Conclusions. Determination of IL-1β and IL-6 in gingivo-crevicular fluid may represent a useful tool in monitoring the progression of periodontitis, especially in patients with diabetes. The integration of these markers in clinical practice could improve prevention and treatment strategies, contributing to a more effective management of high-risk patients.