Violența la locul de muncă a medicului stomatolog – o problemă emergentă a sistemului de sănătate

Abstract

Introducere Violența la locul de muncă reprezintă o problemă majoră de sănătate ocupațională în întreaga lume, cu implicații serioase asupra bunăstării fizice și mentale a personalului medical. Deși stomatologia nu este adesea asociată cu riscuri de agresiune, realitatea demonstrează contrariul: medicii stomatologi se confruntă tot mai frecvent cu comportamente ostile, în special de natură verbală și psihologică. Această tendință reflectă o schimbare a relației medic– pacient, marcată de așteptări crescute, presiuni sociale și acces facil la informații medicale incomplete sau eronate. Contextul postpandemic, în care sistemele de sănătate au fost suprasolicitate, a amplificat frustrările pacienților și a redus toleranța față de timpii de așteptare sau costurile intervențiilor stomatologice. Totodată, creșterea nivelului de stres în rândul populației generale, combinată cu dificultăți economice, contribuie la o atmosferă tensionată în cabinetele stomatologice. Violența împotriva personalului medical nu mai poate fi considerată un fenomen izolat, ci trebuie înțeleasă ca o problemă sistemică, cu impact direct asupra calității actului medical și siguranței profesionale. Scopul: lucrarea își propune să evidențieze tipurile de violență cu care se confruntă medicii stomatologi, să identifice principalele cauze ale acestora și să analizeze efectele psihologice și profesionale asupra practicienilor. Material și metode A fost realizată o revizuire narativă a literaturii de specialitate, folosind baze de date precum PubMed, Scopus și Google Scholar. Au fost incluse articole publicate între anii 2010 și 2023, care analizează prevalența violenței, factorii de risc și intervențiile propuse în mediul stomatologic. Rezultate Datele analizate sugerează că între 50% și 70% dintre stomatologi au fost expuși cel puțin o dată la violență verbală, iar aproximativ 20% au experimentat intimidare psihologică recurentă. Factorii care contribuie la apariția acestor comportamente includ anxietatea pacientului, așteptările nerealiste, durerea și costurile tratamentului. Consecințele includ stres cronic, tulburări de somn, scăderea satisfacției profesionale și dezvoltarea sindromului burnout. Totodată, lipsa protocoalelor instituționale de protecție agravează percepția de insecuritate la locul de muncă. Concluzii Violența ocupațională în stomatologie nu trebuie ignorată, ci recunoscută ca un risc profesional real. Este necesară formarea specifică a medicilor pentru prevenirea și gestionarea conflictelor, dar și implicarea activă a instituțiilor în crearea unui mediu profesional sigur și predictibil.