Particularitățile microbiologice ale virusului papiloma uman și algoritmul de diagnostic

Abstract

Introducere Virusul papiloma uman (HPV) este un virus ADN dublu catenar, neînvelit, din familia Papillomaviridae. Capsida sa, compusă din proteina L1, asigură stabilitatea virusului în medii externe. HPV infectează celulele epiteliale prin microleziuni, folosind receptori specifici. Au fost identificați peste 200 de tipuri, dintre care aproximativ 40 infectează regiunea anogenitală. HPV este larg răspândit și adesea asimptomatic, ceea ce complică diagnosticul și controlul infecției. Scopul: lucrarea își propune să ofere o sinteză a informațiilor despre structura și particularitățile HPV, precum și să identifice metodele moderne de diagnostic de laborator, având în vedere potențialul oncogen al acestuia. Material și metode Pentru realizarea studiului au fost utilizate date din baze și platforme științifice precum PubMed, ScienceDirect, ResearchGate, NCBI, SpringerLink, WHO și ECDC. Au fost analizate protocoalele clinice recomandate de Organizația Mondială a Sănătății și asociațiile profesionale internaționale. Rezultate Tipurile HPV sunt clasificate în HPV cu risc scăzut și cu risc ridicat oncogen. Tipurile 6 și 11 determină papiloame anogenitale benigne, iar tipurile 16 și 18 sunt responsabile pentru aproximativ 70% din cazurile de cancer cervical. Virusul pătrunde în celulele bazale ale epiteliului prin microleziuni, putând persista latent sau induce infecții productive. Oncoproteinele E6 și E7 interacționează cu proteinele supresoare tumorale p53 și pRb, perturbând ciclul celular și favorizând carcinogeneza. Diagnosticul se bazează pe testări moleculare, PCR, direcționată spre genele L1, E6 și E7, pentru identificarea tipului viral și evaluarea potențialului oncogen. Testul pentru ARN mesager E6/E7 reflectă integrarea virală activă și reprezintă un marker specific progresiei infecției. Screeningul inițial utilizează testul citologic Babeș-Papanicolau, iar în caz de anomalii se efectuează tiparea PCR. Colposcopia și biopsia sunt folosite pentru confirmarea histologică. Metodele moderne includ detectarea ADNului viral liber în sânge (DeepSeek HPV), crescând sensibilitatea diagnosticului precoce și monitorizării. Mai recent, unele studii britanice au subliniat importanța microbiomului vaginal în evoluția infecției HPV. Dezechilibrele microbiene pot compromite răspunsul imun local, favorizând persistența virusului și progresia către leziuni displazice. În paralel, se investighează tot mai intens influența stării imune generale a pacientului și potențialul terapiilor țintite, inclusiv imunoterapia și terapiile antivirale bazate pe ARN. Concluzii Studierea caracteristicilor microbiologice ale HPV și aplicarea unui protocol diagnostic complex sporesc acuratețea identificării infecției și permit evaluarea timpurie a riscurilor oncogene. Metodele moleculare și morfologice moderne contribuie semnificativ la prevenirea și tratamentul afecțiunilor asociate HPV.