Abstract:
Introducere
Klebsiella pneumoniae este un patogen oportunist implicat frecvent
în infecțiile asociate asistenței medicale, cu rezistență crescută la
antibiotice, ceea ce complică tratamentul. Studiul a analizat profilul
de rezistență al tulpinilor izolate în IMSP Institutul de Medicină
Urgentă, pentru a evalua riscurile infecțiilor cu germeni
multirezistenți.
Material și metode
Am efectuat un studiu retrospectiv (2024-2025) bazat pe datele din
registrul laboratorului spitalului. Identificarea și testarea sensibilității
la antimicrobiene a tulpinilor izolate s-a efectuat cu ajutorul
sistemului automat Vitek 2 Compact. Au fost testate 335 de tulpini
de K. pneumoniae izolate de la pacienți cu infecții septico-purulente.
Rezultate
Au fost analizate 335 de tulpini de K. pneumoniae izolate de la
pacienți cu vârsta cuprinsă între 17 și 94 ani, dintre care 56,42%
(n=189) bărbați și 43,58 % femei (n=146). În ceea ce privește
distribuția pe biosubstrate, majoritatea au fost izolate din urină
(n=272; 81,2%), sânge (n=60; 17,9%) și LCR (n=3; 0,9%). Cele mai
multe tulpini de K. pneumoniae cu mecanisme de rezistență au fost izolate din secția de terapie intensivă (n=262), urologie (n=30), boli
cardiovasculare (n=13), epileptologie (n=10), neurochirurgie (n=9),
chirurgie (n=6), medicină internă (n=3), chirurgie spinală (n=2). Cele
mai ridicate rate de rezistență s-au înregistrat față de: Piperacilintazobactam
– 93,13% (n=312) și Ceftazidim – 96,11% (n=322).
Rezistența față de Cefotaxim a fost de 91,64% (n=307), iar față de
Amoxacilin-acid clavulanic – 84,78% (n=284) și Ceftriaxona – 39,7%
(n=133). Aceste date evidențiază un profil de rezistență înalt, cu un
procent foarte redus de tulpini sensibile la antibioticele betalactamice
testate. Analiza mecanismelor moleculare de rezistență a
arătat prezența mai multor tipuri de enzime impllicate în inactivarea
antibioticelor beta-lactamice: Beta-lactamaze cu spectru extins
(ESBL) au fost detectate la 53 tulpini (15,8%), iar 277 (82,7%) nu au
avut enzima respectivă, iar pentru 5 tulpini (1,5%) datele nu au fost
disponibile. Carbapenemazele, responsabile de rezistența la
carbapeneme, au fost identificate la un număr foarte mare de tulpini
– 181 de tulpini (54%) și doar 11 nu au posedat această enzimă, însă
lipsesc date pentru 143 de tulpini. Carbapenemaze din clasa A au fost
detectate la 89 de tulpini (26,6%), 17 tulpini nu au avut enzima
respectivă, iar pentru 299 tulpini (68,4%) nu a fost raportate. Betalactamaze
de tip AmpC au fost mai puțin frecvente, pozitive în 8,7%
dintre izolate (n=29), negative în 3 cazuri, iar în 303 fișe nu a fost
notată prezența sau absența acestei enzime.
Concluzii
Studiul evidențiază o rezistență crescută la antibiotice în rândul
izolatelor de Klebsiella pneumoniae, provenite în special din secțiile
de terapie intensivă și urologie. Sunt necesare măsuri urgente de
control al infecțiilor, optimizarea terapiei antibiotice și actualizarea
protocoalelor de tratament empiric pentru a limita răspândirea
tulpinilor multirezistente.
