Abstract:
Context: Bolile infecțioase sunt în continuare o amenințare severă la adresa sănătății publice. La
nivel mondial, pneumonia, boala diareică acută și malaria, rămân principală cauză de deces a
copilului cu vârsta sub cinci ani, alcătuind 4,9 milioane de decese în anul 2022. În Republica Moldova, anii 2022-2023 au fost marcați de o creștere semnificativă a morbidității prin maladii
infecțioase, în special la copii, scarlatina (de 5 ori), varicela (de 2 ori), tusea convulsivă (de peste
90 ori), cu multiple forme severe, complicații specifice și nespecifice, care au nevoie de terapie
intensivă. Scopul cercetării este analiza impedimentelor în organizarea procesului de transfer
interspitalicesc al pacientului pediatric cu maladie infecțioasă severă.
Metode: Metoda de cercetare aplicată a fost un studiu cantitativ, desfășurat sub forma unei anchete
sociologice în perioada 10.01.2025-14.02.2025. Chestionarul a fost distribuit prin două modalități:
online (Google Forms) și în format fizic. Studiul a fost unul integral, implicând participarea tuturor
celor 125 de medici infecționiști din Republica Moldova, fapt ce a favorizat obținerea unor date
relevante, reflectând diversitatea mediului medical de activitate. Numărul total de respondenți a
fost 112, reprezentând 89,6% din totalul invitațiilor. Dintre aceștia, 79 au completat chestionarul
online, iar 33 au optat pentru varianta tipărită. Rata de non-răspuns a fost de 10,4% (13 medici),
dintre care 5 au menționat că organizarea transferului interspitalicesc nu este inclusă în atribuțiile
lor de serviciu, iar 8 medici au refuzat fără a oferi un motiv specific. Analiza, procesarea și
interpretarea datelor colectate în cadrul studiului cantitativ a fost realizată utilizând Microsoft
Excel.
Rezultate: Provocările principale identificate din răspunsuri în gestionarea transferului unui copil
cu maladie infecțioasă severă sunt: colaborarea limitată cu specialiști din alte domenii (47,2%),
simptomatologia neclară (44,3%), deficitul de personal în cadrul IMSP (37,6%), precum și accesul
limitat la investigații de laborator și instrumentale (36,1%). În 76,6% cazuri, inițierea transferului
interspitalicesc este motivată de necesitatea unui nivel superior de asistență medicală și o abordare
multidisciplinară. Aproximativ 2/3 (61,7%) din respondenți, identifică o coordonare ineficientă
între spitale ca un impediment semnificativ, care duc la întârzieri în transferul pacienților. Alte
obstacole includ: dificultatea în obținerea acordului pentru transfer (61,5%), absența unor
reglementări/protocoale clare privind traseul pacientului (60,1%), precum și excluderea medicului
infecționist din echipamentele implicate în consultul și organizarea transferului interspitalicesc al
acestor pacienți (52,8%). Coeficientul de corelație obținut (r = 0,59) evidențiază o asociere
semnificativă între dificultățile și impedimentele determinate în procesul de transfer, ce contribuie
la amplificarea obstacolelor în procesul de transfer.
Discuții: Rezultatele evidențiază că provocările în gestionarea transferurilor acestor copii sunt
influențate de factori clinici, cât și organizaționali. Colaborarea limitată între specialiști, deficitul
de personal și accesul insuficient la investigații paraclinice limitează capacitatea instituțiilor de a
oferi îngrijire corespunzătoare. Transferul interspitalicesc este adesea necesar din perspectiva unei
abordări multidisciplinare și a accesului la nivel superior de asistență, însă este frecvent îngreunat
de lipsa unei coordonări eficiente între unități, de absența reglementărilor clare privind traseul
pacientului și de dificultatea identificării instituției care să preia pacientul. Studiile de specialitate
confirmă faptul că supraviețuirea pacienților pediatrici critici este semnificativ mai mare în
instituții de nivel III, subliniind astfel importanța unui sistem de transfer bine organizat. Acesta ar
trebui să includă echipe de transfer specializate, criterii standardizate pentru identificarea precoce
a pacientului pediatric în stare critică și reglementarea instituției spre care merge pacientul, în
corespundere cu complexitatea cazului.
