Abstract:
Introducere: Sclerodermia sistemică (SS) este o boală autoimună cronică a țesutului
conjunctiv, caracterizată prin fibroză progresivă, disfuncție endotelială și activare imună.
Deși afectarea oculară nu este inclusă în criteriile de clasificare ale bolii, aceasta reprezintă
un aspect clinic important, adesea subdiagnosticat. Boala are o prevalență estimată între 17
și 19 cazuri la 100.000 de locuitori, cu o incidență anuală de aproximativ 1,4–8,6 cazuri la
100.000 de persoane/an. Manifestările oculare, deși mai rar investigate sistematic, pot apărea
la un procent semnificativ de pacienți.
Obiectiv: Această lucrare își propune să sintetizeze datele existente privind spectrul
manifestărilor oculare în sclerodermia sistemică.
Metodologie: A fost realizată o analiză a literaturii de specialitate recente, incluzând articole
originale, studii clinice și revizuiri sistematice care au evaluat implicarea oculară în
sclerodermia sistemică și în sindroamele de suprapunere, precum sindromul Sjögren
secundar.
Rezultate: Cea mai frecventă manifestare oculară este keratoconjunctivita sicca, adesea
asociată cu sindromul Sjögren secundar, care determină xeroftalmie, fotofobie și senzație de
corp străin. Conform studiilor, peste 60–70% dintre pacienți prezintă simptome de ochi
uscat. Alte manifestări includ telangiectazii conjunctivale, retracție palpebrală prin fibroză
perioculară, epiesclerită, iar în cazuri rare, vasculopatie retiniană sau neuropatie optică
ischemică. Studiile clinice au raportat, anomalii retiniene la aproximativ 30–50% dintre
pacienți, cataractă în 40–50%, și glaucom în 10–20% din cazuri. Afectarea oculară reflectă
mecanismele vasculopatiei sistemice, inflamației cronice și disfuncției glandulare
autoimune. În plus, tratamentele sistemice pot avea efecte adverse oftalmologice, cum ar fi
cataracta sau hipertensiunea oculară.
Concluzii: Manifestările oculare în sclerodermia sistemică sunt frecvente, dar adesea trecute
cu vederea. Recunoașterea precoce și evaluarea oftalmologică periodică sunt esențiale
pentru prevenirea complicațiilor. Se recomandă o abordare interdisciplinară, care să implice
colaborarea între reumatolog și oftalmolog, în vederea unei gestionări optime a pacientului.
