Introducere. Malpraxisul medical nu este doar o problemă juridică, ci şi una profund umană. Accentuând greutatea deciziilor luate sub presiune şi impactul emoţional al greşelii medicale. Pentru tinerii medici, frica de greşeală poate fi copleşitoare, mai ales când viaţa pacientului depinde de fiecare decizie. Scop. Explorarea aspectelor etice şi emoţionale implicate în malpraxisul medical, evidenţiind necesitatea unor abordări preventive mai umane în formarea profesională şi practica clinică. Material şi metode. Lucrarea s-a bazat pe o analiză teoretică şi reflexivă a malpraxisului, abordat atât ca fenomen juridic, cât şi ca o experienţă amplă a moralităţii în practica medicală. Au fost analizate concepte din bioetică aplicată, medicină narativă şi psihopedagogie medicală, prin sinteză conceptuală şi analiză critică inter-disciplinară. Rezultate. Malpraxisul nu izvorăşte întotdeauna din lipsa de cunoştinţe sau competenţe tehnice, ci adesea din tăcere - tăcerea în faţa epuizării fizice şi emoţionale a medicilor, comunicării defectuoase între medic şi pacient, dar şi a fricii de judecată profesională şi socială. Modelele educaţionale actuale rareori explorează ce înseamnă, să greşeşti în practică sau cum trebuie să reacţionezi etic şi responsabil atunci când apar greşeli. Empatia, asumarea vulnerabilităţii, dialogul deschis în echipa medicală cât şi cu pacientul sunt adesea ignorate în formarea profesională, dar aceste aspecte sunt cheia prevenţiei autentice şi durabile a malpraxisului. Concluzii. Prevenirea malpraxisului începe printr-o schimbare de la judecată la înţelegere, de la perfecţionism la onestitate. O educaţie care promovează reflecţia, conştientizarea emoţională şi empatia poate forma medici nu doar competenţi, ci profund responsabili faţă de pacienţi şi faţă de sine.
Introduction. Medical malpractice is not only a legal issue, but also a deeply human one. It highlights the difficulty of decisions made under pressure and the emotional impact of medical error. For young doctors, the fear of making mistakes can be overwhelming, especially when a patient's life depends on every decision. Objective. Exploration of the ethical and emotional aspects of medical malpractice, emphasizing the need for more human-centered preventive approaches in professional training and clinical practice. Material and methods. The study was based on a theoretical and reflective analysis of malpractice, approached both as a legal phenomenon and as a broad moral experience in medical practice. Concepts from applied bioethics, narrative medicine, and medical psychopedagogy were analyzed through conceptual synthesis and interdisciplinary critical analysis. Results. Malpractice does not always stem from a lack of knowledge or technical skills, but often from silence, the silence in the face of physical and emotional exhaustion of physicians, poor communication between doctor and patient, and fear of professional and social judgment. Current educational models rarely explore what it truly means to make mistakes in practice or how to respond ethically and responsibly when errors occur. Empathy and open dialogue within the medical team as well as with the patient are often overlooked in professional training, yet these aspects are key to authentic and lasting malpractice prevention. Conclusion. Preventing malpractice begins with a shift: from judgment to understanding, from perfectionism to honesty. Education that promotes reflection, emotional awareness, and empathy can shape physicians who are not only competent but deeply responsible toward their patients and themselves.
