Circulația virusului West Nile în Republica Moldova – analiza epidemiologică și măsurile de prevenire

Abstract

Introducere. Virusul West Nile (WNV) este un arbovirus din familia Flaviviridae, transmis preponderent prin înțepătura țânțarilor infectați, în special specia Culex pipiens. Având în vedere proximitatea geografică a Republicii Moldova față de România, țară în care infecțiile cu WNV sunt raportate anual, riscul de apariție a cazurilor autohtone este considerabil. Lucrarea de față prezintă analiza epidemiologică a unui caz confirmat în Grecia, cu antecedente de călătorie în Republica Moldova pe durata perioadei de incubație. Scop. Analiza posibilei transmiteri autohtone a virusului West Nile în Republica Moldova cu evaluarea expunerii la factorii ecologici și entomologici. Material și metode. La 10 septembrie 2024, prin intermediul Punctului Focal pentru RSI, a fost notificat un caz de infecție cu WNV la un bărbat în vârstă de 50 de ani, cu rezidență permanentă în Grecia. Conform anchetei epidemiologice, pacientul a vizitat localitatea Capaclia, raionul Cantemir în perioada 18–28 august 2024 și a revenit în Grecia pe 29 august. Simptomatologia (febră, cefalee, stare generală alterată) a debutat ulterior, perioada de incubație a infecției (2–14 zile) coincide cu perioada aflării pe teritoriul Republici Moldova, fapt ce susține ipoteza transmiterii autohtone a WNV. Pentru a investiga posibila transmitere locală, s-a efectuat un studiu epidemiologic de teren în baza unei definiții de caz prin care au fost testați contacții apropiați, inclusiv au fost testate serologic persoanele din 5 localități ale raionului Cantemir, cu simptomatologie febrilă nespecifică în perioada iulie– septembrie 2024 și evaluarea expunerii la factori de risc ecologici și entomologici. Rezultate. Au fost investigate 22 de persoane din aceeași regiune, cu simptome precum febră, cefalee, dureri articulare/musculare și greață. Majoritatea au raportat expunere la medii cu apă stătătoare și înțepături de țânțari. Testele au fost efectuate în Laboratorul Național de Referință în infecții cu risc sporit al Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, utilizând metodele ELISA și imunofluorescență indirectă pentru detectarea anticorpilor IgG/IgM anti-WNV. Două probe (9,09%) au fost pozitive pentru IgG. Acestea au arătat reactivitate și pentru virusul encefalitei de căpușe (TBEV), sugerând circulația unui flavivirus pe teritoriul Republicii Moldova. Concluzii. Contextul epidemiologic, asociat cu dovezile serologice și factorii de risc vectorial favorizanți, susține ipoteza unui caz autohton de infecție cu WNV în Republica Moldova. Situația relevă necesitatea consolidării capacităților de detectare și diagnosticare pentru infecțiile cu flavivirusuri și intensificarea supravegherii entomologice, în vederea estimării riscului de transmitere locală și implementării măsurilor profilactice corespunzătoare.