Abstract:
Background. Pandemia COVID-19 a produs o dezechilibrare majoră în acordarea TI,
necesitând selectarea rapidă a cazurilor grave pentru decizii medicale eficiente. Utilitatea
combinată a PCR și leucocitelor în evaluarea riscului pacienților critici COVID-19 rămâne
insuficient de clară în practica clinică locală.
Objective(s). Determinarea utilității PCR și WBC în predicția mortalității la pacienții cu
COVID‑19 din terapie intensivă și elaborarea unui model simplificat de stratificare a riscului
bazat pe acești biomarkeri.
Materials and methods. În perioada martie 2020–decembrie 2022, au fost evaluați
retrospectiv 3.223 de pacienți COVID-19 din Institutul de Medicină Urgentă. Valorile inițiale ale CRP și WBC au fost comparate între decedați (n=965) și supraviețuitori (n=2.258),
folosind testul Mann–Whitney U (p<0.05), iar mărimea efectului a fost estimată prin
coeficientul rank‑biserial.
Results. În lotul studiat, pacienții care au decedat prezentau la internare markeri
inflamatori mult mai ridicați. Mediana pentru PCR a fost 85 mg/L (IQR 89,6) față de 48,5
mg/L (IQR 65,4) la supraviețuitori, diferență semnificativă (U = 1 426 835; p < 0,001) cu
mărimea efectului de valoare r = 0,31 (IC95 % 0,27–0,31). Leucocitele au urmat același
profil: 9,5 ×10³/µL (IQR 7,1) la cei decedați versus 7,3 ×10³/µL (IQR 5,2) în lotul de
supraviețuitori, U = 1 400 951; p < 0,001; mărimea efectului fiind de r = 0,29 (IC95 % 0,25–
0,33). Valorile confirmă rolul combinat CRP–WBC ca semnal prognostic, cu efect statistic de
magnitudine medie.
Conclusion(s). Valorile crescute ale PCR și leucocitelor la admiterea în terapie intensivă
sunt asociate cu mortalitatea pacienților COVID‑19, mărimea efectului fiind medie pentru
ambii parametri măsurați. Integrarea acestor biomarkeri într‑un scor clinic eventual va
facilita stratificarea rapidă a pacienților.
