Introducere: Masticația unilaterală reprezintă o adaptare funcțională frecvent întâlnită în practica
stomatologică, determinată de prezența unor factori locali patologici sau iatrogeni care limitează utilizarea
unei hemiarcade. Utilizarea predominantă a unei singure părți a arcadei dentare poate influența echilibrul
funcțional al aparatului dento-maxilar și poate favoriza apariția modificărilor parodontale. Hemiarcada
neutilizată este predispusă la acumularea plăcii bacteriene, ca urmare a reducerii autocurăţării fiziologice
realizate prin actul masticator, ceea ce poate conduce la dezvoltarea inflamației gingivale.
Scopul lucrării: Evaluarea corelației dintre masticația unilaterală și apariția inflamației gingivale la nivelul
hemiarcadei neutilizate, precum și analiza evoluției stării gingivale după îndepărtarea factorului etiologic și
instituirea măsurilor terapeutice corespunzătoare.
Material și metode: Studiul prezintă patru cazuri clinice de pacienți care au dezvoltat masticație unilaterală
din cauze etiologice diferite: periodontita dintelui 17, prezența unui molar de minte inclus, absența dinților pe
o hemiarcadă și existența unor coroane protetice defectuoase. Evaluarea clinică inițială a inclus examinarea
parodontală, aprecierea indicilor de placă bacteriană și evaluarea gradului de inflamație gingivală. În toate
cazurile s-a realizat igienizarea profesională a cavității orale, urmată de eliminarea factorului etiologic
responsabil de masticația unilaterală. Pacienții au fost monitorizați clinic pe parcursul perioadei de evaluare
pentru aprecierea evoluției statusului gingival.
Rezultate: Examinarea inițială a evidențiat prezența unui grad crescut de inflamație gingivală la nivelul
hemiarcadei neutilizate, caracterizată prin eritem, edem gingival și sângerare la sondare, asociate cu acumulări
semnificative de placă bacteriană. După realizarea igienizării profesionale și îndepărtarea factorilor etiologici
(tratamentul afecțiunii parodontale, extracția molarului inclus, reabilitarea protetică sau restabilirea funcției
masticatorii), s-a observat o reducere progresivă a semnelor clinice de inflamație gingivală. Evaluările
ulterioare au demonstrat diminuarea indicilor de placă și a sângerării gingivale, concomitent cu restabilirea
echilibrului funcțional al masticației. Evoluția favorabilă a fost observată în toate cazurile, confirmând rolul
important al stimulării mecanice fiziologice în menținerea sănătății gingivale.
Concluzii: Masticația unilaterală constituie un factor favorizant pentru apariția inflamației gingivale la nivelul
hemiarcadei neutilizate. Igienizarea profesională, eliminarea factorilor etiologici și restabilirea funcției
masticatorii bilaterale contribuie semnificativ la ameliorarea statusului parodontal și la prevenirea recurenței
proceselor inflamatorii.
Background. Unilateral mastication represents a functional adaptation frequently encountered in dental
practice, determined by the presence of local pathological or iatrogenic factors that limit the use of one
hemiarch. The predominant use of one side of the dental arch can affect the functional balance of the dentomaxillary system and promote periodontal changes. The unused hemiarch is predisposed to bacterial plaque
accumulation as a result of reduced physiological self-cleaning during mastication, which can lead to gingival
inflammation.
Objective of the study: To evaluate the correlation between unilateral mastication and the development of
gingival inflammation in the unused hemiarch, as well as to analyze the evolution of gingival status following
the removal of etiological factors and implementation of appropriate therapeutic measures.
Material and methods. The study presents four clinical cases of patients who developed unilateral
mastication due to different etiologies: periodontitis of tooth 17, an impacted third molar, absence of teeth in
one hemiarch, and the presence of defective prosthetic crowns. The initial clinical evaluation included
periodontal assessment, measurement of plaque indices, and evaluation of gingival inflammation. In all cases,
professional oral hygiene was performed, followed by elimination of the etiological factor responsible for
unilateral mastication. Patients were monitored over time to assess the evolution of gingival status.
Results. Initial examination revealed an increased degree of gingival inflammation at the level of the unused
hemiarch, characterized by erythema, gingival edema, and bleeding on probing, associated with significant
dental plaque accumulation. After professional cleaning and elimination of etiological factors (treatment of
periodontal disease, extraction of the impacted molar, prosthetic rehabilitation, or restoration of masticatory
function), a progressive reduction in the clinical signs of gingival inflammation was observed. Subsequent
evaluations showed decreased plaque indices and gingival bleeding, along with restoration of functional
masticatory balance. Favorable outcomes were observed in all cases, highlighting the key role of physiological
mechanical stimulation in maintaining gingival health.
Conclusions. Unilateral mastication represents a predisposing factor for the development of gingival
inflammation at the level of the unused hemiarch. Professional hygiene, removal of etiological factors, and
restoration of bilateral masticatory function significantly improve periodontal status and prevent recurrence
of inflammatory processes.
