Septurile sinusului maxilar: un studiu anatomic

Abstract

Introducere. Anatomia reprezintă fundamentul practicii chirurgicale, oferind cunoștințele esențiale necesare pentru precizie și rezultate predictibile. Chirurgia orală modernă implică frecvent sinusurile maxilare, în special în proceduri precum elevarea planșeului sinusal, extracțiile dentare, îndepărtarea chisturilor și tumorilor și chirurgia ortognatică. Scopul lucrării: Evaluarea prevalenței și a caracteristicilor anatomice ale septurilor sinusului maxilar. Material și metode: Cercetarea a fost realizată sub forma unui studiu observațional retrospectiv transversal, pe un lot de 100 de pacienți care au efectuat investigații imagistice ale sinusului maxilar din diverse motive. Examinările CT/CBCT au fost analizate pentru a identifica prezența, înălțimea, orientarea, localizarea și morfologia septurilor sinusului maxilar. Analiza statistică a fost realizată utilizând software-ul statistic R. Rezultate: A fost identificată o prevalență de 50% la nivel de pacient și un total de 70 de septuri ale sinusului maxilar. Analiza la nivel de pacient a arătat prezența unui singur sept la 35 de pacienți (70%), iar septuri multiple au fost identificate la 15 subiecți (30%). Septuri bilaterale au fost prezente la 11 pacienți (22%). Conform clasificării morfologice, 40 de septuri (57,1%) au fost complete, iar 30 (42,9%) incomplete. Din punct de vedere al localizării, segmentul mijlociu a inclus majoritatea septurilor, reprezentând 32 de cazuri (45,7%). Analiza orientării a evidențiat predominanța tipului oblic (n=31; 44,3%). Înălțimea medie a septurilor a fost de 9,71 ± 5,13 mm, cu valori cuprinse între 2,44 mm și 27,7 mm. Dintre pacienții cu septuri, 34 (68%) au fost femei, iar 16 (32%) bărbați. Concluzii: Prevalența și variabilitatea anatomică a septurilor sinusului maxilar accentuează importanța evaluării imagistice preoperatorii detaliate pentru asigurarea predictibilității actului chirurgical.

Background: Anatomy serves as the foundation of surgical practice, providing essential knowledge required for precision and predictable outcomes. Modern oral surgery often involves the maxillary sinuses, particularly in procedures such as sinus floor elevation, dental extractions, cyst and tumor removal and orthognatic surgery. Objective of the study: To evaluate the prevalence and anatomical characteristics of maxillary sinus septa. Material and methods: The research was conducted as a retrospective observational cross-sectional study on a sample of 100 patients who underwent maxillary sinus imaging for various reasons. CT/CBCT scans were analyzed to identify the presence, height, orientation, location and morphology of the maxillary sinus septa. Statistical analysis was performed using the R statistical software. Results: A prevalence of 50% per patient and a total of 70 maxillary sinus septa were documented. Analysis at the patient level showed a single septum being present in 35 patients (70%). Multiple septa were spotted in 15 patients (30%), with 2 septa in 10 patients (20%) and 3 septa in 5 patients (10%). Bilateral septa were present in 11 patients (22%). Based on morphological classification, 40 septa (57.1%) were complete, while 30 septa (42.9%) were incomplete. Location-wise, the middle segment housed most of the septa, accounting for 32 (45.7%). Regarding septal orientation, the most predominant pattern was oblique (n=31, 44.3%). The mean septal height was 9.71 ± 5.13 mm, ranging from 2.44 mm to 27.7 mm. Out of the patients with septa, 34 (68%) were female and 16 (32%) were male. Conclusions: The prevalence and anatomical variability of maxillary sinus septa highlight the importance of detailed preoperative imaging assessment to ensure surgical predictability.