Introducere. Infecția cu virusul papilomatozei umane (HPV) este o infecție virală care afectează pielea și
mucoasele din diferite zone ale corpului, inclusiv la nivelul mucoasei orale. Până în prezent au fost identificate
peste 200 de genotipuri de HPV, dintre care cel puțin 14 sunt clasificate ca având risc înalt, datorită
potențialului lor oncogen. Modificările epiteliale induse de HPV pot influența direct succesul și durabilitatea
tratamentului protetic.
Scopul lucrării. Analiza impactului infecției cu HPV asupra mucoasei orale și evidențierea implicațiilor
clinice relevante în planificarea tratamentului protetic.
Material și metode. S-a realizat o analiză narativă a literaturii de specialitate, incluzând articole publicate în
baze de date internaționale (PubMed, ScienceDirect, MDPI), care au evaluat prevalența HPV în mucoasa
orală, manifestările clinice și implicațiile asupra sănătății orale. Au fost incluse studii observaționale, metaanalize și review-uri sistematice publicate în ultimii ani. Rezultate. Prevalența HPV în mucoasa orală normală
variază între 5% și 8% în populația generală. În leziunile orale benigne, rata de detecție este de 15–21%, iar
în leziunile premaligne poate ajunge la 29%. Unele studii au raportat ADN-ul HPV în aproximativ 20% dintre
probele salivare ale pacienților asimptomatici. Pozitivitatea HPV a fost semnificativ asociată cu purtarea
protezelor, tipurile predominante fiind HPV 11, 4 și 16. Tulpinile cu risc oncogenic înalt, în special HPV 16,
au fost identificate în peste 60% dintre leziunile cu potențial displazic. Modificările mucoasei, precum
hiperplazie epitelială, acantoză și fragilitate crescută, pot crește intoleranța la proteze și riscul de traumatism
mecanic, impunând adaptarea designului protetic, distribuirea uniformă a presiunilor și monitorizare clinică
periodică.
Concluzii. Infecția cu HPV are un impact semnificativ asupra mucoasei orale, prin modificări structurale și
potențial displazic, ceea ce necesită evaluarea atentă a câmpului protetic pentru a optimiza tratamentul și a
reduce riscul de complicații.
Background. Human papillomavirus (HPV) infection is a viral disease that affects the skin and mucous
membranes in various regions of the body, including the oral mucosa. To date, more than 200 HPV genotypes
have been identified, of which at least 14 are classified as high-risk due to their oncogenic potential. HPVinduced epithelial alterations may directly influence the success and long-term durability of prosthetic
treatment.
Objective of the study. To analyze the impact of HPV infection on the oral mucosa and to highlight clinically
relevant implications for prosthetic treatment planning.
Material and Methods. A narrative review of the scientific literature was conducted, including articles
published in international databases (PubMed, ScienceDirect, MDPI) that evaluated HPV prevalence in the
oral mucosa, clinical manifestations, and implications for oral health. Observational studies, meta-analyses,
and systematic reviews published in recent years were included.
Results. The prevalence of HPV in normal oral mucosa ranges between 5% and 8% in the general population.
In benign oral lesions, the detection rate varies from 15% to 21%, while in premalignant lesions it may reach
29%. Some studies have reported HPV DNA in approximately 20% of salivary samples from asymptomatic
patients. HPV positivity has been significantly associated with denture wearing, with HPV types 11, 4, and
16 being predominant. High-risk oncogenic strains, particularly HPV 16, have been identified in more than
60% of lesions with dysplastic potential. Mucosal alterations such as epithelial hyperplasia, acanthosis, and
increased fragility may increase denture intolerance and the risk of mechanical trauma, thereby requiring
adaptation of prosthetic design, uniform pressure distribution, and periodic clinical monitoring.
Conclusions. HPV infection has a significant impact on the oral mucosa through structural changes and
dysplastic potential, necessitating careful evaluation of the prosthetic field in order to optimize treatment
outcomes and reduce the risk of complications.
