Introducere. Articulația temporomandibulară reprezintă o componentă complexă a sistemului stomatognat,
implicată în realizarea mișcărilor mandibulare. Datorită particularităților sale anatomice și funcționale, această
articulație este predispusă la apariția disfuncțiilor temporomandibulare, manifestate frecvent prin durere
preauriculară, limitarea mobilității mandibulei și zgomote articulare. Imagistica prin rezonanță magnetică
permite evaluarea detaliată a structurilor moi articulare și contribuie la stabilirea diagnosticului corect.
Scopul lucrării. Evaluarea rolului imagisticii prin rezonanță magnetică în evidențierea modificărilor
structurale patologice în disfuncțiile articulației temporomandibulare.
Material și metode. Studiul realizat este de tip observațional descriptiv și a inclus un lot de 20 pacienți cu
manifestări clinice sugestive pentru disfuncții ale articulației temporomandibulare, cu vârste cuprinse între 18
și 45 ani, dintre care 10 femei și 10 bărbați. Pacienții au acuzat durere în regiunea preauriculară, limitarea
amplitudinii deschiderii bucale și prezența zgomotelor articulare. Protocolul de investigare a inclus evaluarea
clinică și examinarea imagistică prin rezonanță magnetică. Investigațiile au fost efectuate utilizând sistemul
Magnetom Avanto 1.5 Tesla (Siemens), cu secvențe realizate în plan sagital și coronal, atât în poziție de gură
închisă, cât și în poziție de gură deschisă.
Rezultate. În urma examinării celor 40 de articulații temporomandibulare, 15 articulații (37,5%) au prezentat
modificări imagistice, în timp ce 25 (62,5%) nu au evidențiat modificări structurale. La nivel de pacienți,
modificările structurale au fost identificate la 12 pacienți (60%), iar la 8 pacienți (40%) nu au fost observate
modificări imagistice semnificative. Din punct de vedere al tipului de modificări, cea mai frecventă patologie
a fost deplasarea anterioară a discului articular cu reducere, diagnosticată la 5 pacienți (25%). Deplasarea anterioară de disc fără reducere a fost identificată la 4 pacienți (20%). Modificările degenerative condiliene
au fost observate la 2 pacienți (10%). Un caz (5%) a prezentat perforație discală asociată cu modificări
degenerative avansate și semnal hiperintens în secvențele T2 la nivel retrodiscal, sugestiv pentru inflamație
activă.
Concluzii. Imagistica prin rezonanță magnetică constituie o metodă imagistică esențială în evaluarea
disfuncțiilor articulației temporomandibulare, oferind informații detaliate despre structurile intraarticulare și
despre relațiile condilo-disc ale articulației. Capacitatea de analiză multiplanară permite aprecierea atât a
modificărilor morfologice, cât și a celor funcționale, facilitând stabilirea unui diagnostic corect și orientarea
conduitei terapeutice.
Background. The temporomandibular joint is a complex component of the stomatognathic system involved
in mandibular movements. Due to its anatomical and functional characteristics, this joint is susceptible to the
development of temporomandibular disorders, commonly manifested by preauricular pain, limitation of
mandibular mobility and joint sounds. Magnetic resonance imaging allows detailed evaluation of the soft
tissues of the joint and contributes to establishing an accurate diagnosis.
Objective of the study. To evaluate the role of magnetic resonance imaging in identifying pathological
structural changes in temporomandibular joint disorders.
Material and Methods. The study was observational and descriptive and included a group of 20 patients
presenting clinical manifestations suggestive of temporomandibular joint disorders, aged between 18 and 45
years, including 10 females and 10 males. Patients reported preauricular pain, limitation of mouth opening
and joint sounds. The investigation protocol included clinical evaluation and magnetic resonance imaging.
The examinations were performed using a Magnetom Avanto 1.5 Tesla system (Siemens), with sequences
acquired in sagittal and coronal planes in both closed-mouth and open-mouth positions.
Results. Following the examination of the 40 temporomandibular joints, imaging changes were identified in
15 joints (37.5%), while 25 joints (62.5%) showed no evident structural alterations. At the patient level,
structural changes were identified in 12 patients (60%), whereas 8 patients (40%) showed no significant
imaging abnormalities. Regarding the type of alterations, the most frequent pathology was anterior disc
displacement with reduction, diagnosed in 5 patients (25%). Anterior disc displacement without reduction was
identified in 4 patients (20%). Condylar degenerative changes were observed in 2 patients (10%). One case
(5%) presented disc perforation associated with advanced degenerative changes and hyperintense T2 signal in
the retrodiscal region, suggestive of active inflammation.
Conclusions. Magnetic resonance imaging represents an essential imaging method for the evaluation of
temporomandibular joint disorders, providing detailed information about intra-articular structures and
condyle–disc relationships. Its multiplanar imaging capability allows assessment of both morphological and
functional alterations, facilitating accurate diagnosis and appropriate therapeutic management.
