Introducere. Inteligența artificială utilizată în stomatologie reprezintă un instrument esențial în realizarea
unor sarcini umane prin intermediul mașinilor și a tehnologiilor. Creșterea prevalenței leziunilor odontale
coronare (LOC), precum și a edentațiilor parțiale și totale a dus la necesitatea implementării unor soluții mai
precise, predictibile și complexe a tratementului protetic. Aplicațiile digitale au transformat esențial abordarea
terapiei protetice dentare, introducînd nu doar tehnologii moderne de prelucrare și fabricare a construcțiilor
protetice, cît și materiale dentare inovatoare capabile să substituie cu succes materialele convenționale, cu un
grad de rezistență,estetică și biocompatibilitate sporit.
Scopul lucrării. Evaluarea impactului tehnologiilor digitale asupra diagnosticului, planificării și
managementului tratamentului protetic, precum și analiza beneficiilor acestora în practica clinică modernă.
Material și metode. Pentru realizarea studiului a fost efectuată o analiză a literaturii de specialitate selectate
din baze de date științifice internaționale, precum PubMed/MEDLINE, Scopus, Google Scholar și
eLIBRARY.ru. Au fost incluse lucrări publicate în intervalul 2011–2025, redactate în limbile engleză, română
și rusă, care au investigat implementarea tehnologiilor digitale și impactul acestora asupra tratamentului
protetic. Cît și articole bazate pe evaluarea aplicațiilor digitale utilizate în protetică, precum scanarea
intraorală, sistemele CAD/CAM, imagistica digitală și software-urile de planificare virtuală a tratamentului.
Ca criterii de alegere a surselor sau utilizat următoarele cuvinte cheie inteligență artificială,leziuni odontale
coronare, scanare intraorală, tehnologii digitale, biocompatibilitate.
Rezultate. Analiza literaturii de specialitate a evidențiat faptul că integrarea tehnologiilor digitale în protetica
dentară determină o creștere semnificativă a acurateței diagnosticului și a preciziei restaurărilor protetice.
Totodată, fluxul digital, în ansamblu, optimizează etapele clinico-tehnice ale tratamentului protetic, asigurând
o mai bună coordonare între etapa clinică și cea de laborator.
Concluzii. Implementarea tehnologiilor digitale în practica stomatologică modernă trebuie realizată în
echilibru cu experiența și raționamentul clinic al medicului stomatolog, pentru a asigura rezultate terapeutice
optime și adaptate nevoilor individuale ale pacientului.
Background. Artificial intelligence used in dentistry represents an essential tool for performing clinical tasks
through digital technologies. The increasing prevalence of coronal odontogenic lesions (COL), as well as
partial and total edentulism, has led to the need for more precise, predictable, and complex therapeutic
solutions in prosthetic treatment. Digital applications have significantly transformed the approach to dental
prosthetic therapy by introducing modern technologies for the processing and fabrication of prosthetic
restorations, as well as innovative dental materials capable of successfully replacing conventional materials,
offering enhanced strength, aesthetics, and biocompatibility.
Objective of the study. To evaluate the impact of digital technologies on the diagnosis, planning, and
management of prosthetic treatment, and to analyze their benefits in modern clinical practice.
Material and Methods. The study was based on a review of specialized literature selected from international
scientific databases such as PubMed/MEDLINE, Scopus, Google Scholar, and eLIBRARY.ru. Articles
published between 2011 and 2025 in English, Romanian, and Russian were included, focusing on the
implementation of digital technologies and their impact on prosthetic treatment. Studies evaluating digital
applications in prosthodontics, such as intraoral scanning, CAD/CAM systems, digital imaging, and virtual
treatment planning software, were also analyzed. The selection criteria included the following keywords:
artificial intelligence, coronal odontogenic lesions, intraoral scanning, digital technologies, biocompatibility.
Results. The literature analysis showed that the integration of digital technologies in prosthodontics
significantly increases diagnostic accuracy and the precision of prosthetic restorations. The digital workflow
optimizes clinical and laboratory stages, ensuring effective coordination between clinical and technical
procedures, reducing errors, and improving treatment predictability.
Conclusions. The implementation of digital technologies in modern dental practice should be balanced with
the clinician’s expertise and clinical judgment in order to achieve optimal therapeutic outcomes tailored to the
individual needs of each patient.
