Studiu comparativ al morbidității anomaliilor dento-maxilare la copii din mediu rural versus urban

Abstract

Introducere. Anomaliile dento-maxilare (AnDM) reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni dentomaxilare la copii, iar distribuția lor poate varia între mediul rural și urban, sub influența factorilor de mediu. Inocluzia verticală constituie o discrepanță verticală cu impact clinic major, având o etiologie complexă, multifactorială, în care susceptibilitatea genetică poate interacționa cu influențe funcționale și de mediu. Scopul lucrării. Estimarea morbidității anomaliilor dento-maxilare printr-un studiu comparativ în cadrul examinării stomatologice la copii din mediu rural versus urban. Material și metode. Studiu transversal comparativ realizat pe un eșantion de 194 elevi cu vârsta de 12–16 ani (100 din mediul rural și 94 din mediul urban) din Republica Moldova, prin examinări clinice standardizate. Malocluzia a fost înregistrată o singură dată per copil, iar semnele ocluzale separat (pot coexista diverse anomalii); prevalența a fost calculată raportat la numărul total de copii din fiecare grup. Rezultate. Per general s-a identificat o prevalență mai mare a AnDM la copiii din mediul rural comparativ cu cei din mediul urban (68,0% vs 58,5%), cu predominanța malocluziei de clasa I Angle în ambele medii (38% vs 34%). Semnele clinico-morfologice asociate au fost mai frecvente în mediul rural, respectiv: ocluzie adâncă (14% vs 10,6%), devierea liniei mediane (11% vs 5,3%), overjet crescut (12% vs 5,3%) și înghesuire dentară (23% vs 12,8%). Inocluzia verticală a fost identificată doar la elevii din mediul rural (3%). În cadrul studiului a fost identificată o pereche de gemeni, băieți, cu inocluzie verticală anterioară (zigozitatea nefiind evaluată), documentată fotografic exo- și endooral. S-a evidențiat o asemănare a semnelor clinico-morfologice ale ocluziei și ale stării arcadelor dento-alveolare, caracterizată prin lipsa contactului vertical interarcadic în regiunea incisivo-canină, cu un spațiu de inocluzie de 1,0 mm și, respectiv, 1,5 mm. Concluzii. Anomaliile dento-maxilare prezintă o morbiditate înaltă la copiii din ambele medii de trai, cu predominanță și severitate mai mare în mediul rural. Identificarea inocluziei verticale anterioare la gemeni constituie un indiciu sugestiv în favoarea factorilor genetici incriminați, cercetări atestate și în literatura de specialitate. Studiul realizat confirmă necesitatea și valoarea screeningului ortodontic precoce, în contextul prevenției AnDM și a sănătății orale la copii, în special în mediul rural.

Background. Dentomaxillary anomalies (DMA) represent one of the most common conditions affecting the dentomaxillary system in children, and their distribution may vary between rural and urban environments under the influence of environmental factors. Open bite is a vertical discrepancy with major clinical impact and a complex, multifactorial etiology, in which genetic susceptibility may interact with functional and environmental influences. Objective of the study. To estimate the morbidity of dentomaxillary anomalies through a comparative study during dental examination of children from rural versus urban environments. Material and methods. A comparative cross-sectional study was conducted on a sample of 194 schoolchildren aged 12–16 years (100 from rural areas and 94 from urban areas) from the Republic of Moldova, using standardized clinical examinations. Malocclusion was recorded once per child, while occlusal signs were recorded separately (different anomalies may coexist); prevalence was calculated in relation to the total number of children in each group. Results. Overall, a higher prevalence of DMA was identified among children from rural areas compared to those from urban areas (68.0% vs 58.5%), with predominance of Angle Class I malocclusion in both environments (38% vs 34%). Associated clinical-morphological signs were more frequent in the rural environment: deep bite (14% vs 10,6%), midline deviation (11% vs 5,3%), increased overjet (12% vs 5,3%) and dental crowding (23% vs 12,8%). Open bite was identified exclusively among rural schoolchildren (3%). Within the study, a pair of twin boys with anterior vertical open bite (zygosity not evaluated) was identified and documented through extraoral and intraoral photographs. Similar clinical–morphological occlusal characteristics and dentoalveolar arch conditions were observed, characterized by the absence of vertical interarch contact in the incisor–canine region, with an open bite space of 1.0 mm and 1.5 mm, respectively. Conclusions. Dentomaxillary anomalies show a high morbidity among children from both environments, with greater predominance and severity in rural areas. The identification of anterior vertical open bite in twins represents a suggestive indication of genetic factors involved, as also reported in the scientific literature. The present study confirms the necessity and value of early orthodontic screening in the context of DMA prevention and the promotion of oral health in children, particularly in rural area.