Introducere: Sistemul stomatognat reprezintă un ansamblu senzorio-motor complex, în care reflexele orofaciale, integrate la nivelul trunchiului cerebral și modulate cortical, asigură controlul masticației și al
deglutiției. Reabilitarea dentară modifică inputul senzorial periferic, cu potențial impact asupra acestor reflexe.
Scopul lucrării: Evaluarea modului în care reabilitarea dentară influențează funcția masticației și deglutiției
prin modificarea reflexelor stomatognate și a integrării senzorio-motorii.
Metode: Analiză narativă a literaturii privind rolul mecanoreceptorilor parodontali, reflexele trigeminale și
adaptările funcționale după reabilitare dentară (proteze, implanturi), cu accent pe mecanismele de
neuroplasticitate și implicațiile clinice.
Rezultate: Pierdera feedback-ului parodontal în edentație determină alterarea controlului reflex, iar
reabilitarea dentară conduce la recalibrarea acestuia prin mecanisme de neuroplasticitate. Implanturile pot
induce osseopercepția, sugerând adaptări senzoriale compensatorii. Funcțional, se observă potențiale beneficii
asupra masticației și deglutiției, dar cu variabilitate individuală și posibilitatea unor fenomene maladaptative,
precum bruxismul.
Concluzii: Reabilitarea dentară modifică echilibrul senzorio-motor al sistemului stomatognat prin procese de
neuroplasticitate, cu efecte atât benefice, cât și potențial adverse. Înțelegerea acestor mecanisme este esențială
pentru optimizarea rezultatelor funcționale și susține necesitatea unei abordări interdisciplinare între
neurologie și stomatologie.
Background: The stomatognathic system is a complex sensorimotor network in which orofacial reflexes,
integrated at the brainstem level and modulated cortically, ensure the control of mastication and swallowing.
Dental rehabilitation alters peripheral sensory input and may therefore influence reflex neuromuscular control.
Objective of the study: To evaluate how dental rehabilitation influences mastication and swallowing function
through modulation of stomatognathic reflexes and sensorimotor integration.
Methods: A narrative review of the literature was conducted, focusing on the role of periodontal
mechanoreceptors, trigeminal reflexes, and functional adaptations following dental rehabilitation (prostheses
and implants), with emphasis on neuroplastic mechanisms and clinical implications.
Results: Loss of periodontal sensory input in edentulism leads to altered reflex control, while dental
rehabilitation induces recalibration of these circuits through neuroplasticity. Dental implants may give rise to
osseoperception, suggesting compensatory sensory integration. Functionally, rehabilitation may improve
mastication and swallowing, particularly in elderly or neurologically impaired patients; however, adaptation
is variable and may include maladaptive responses such as bruxism.
Conclusions: Dental rehabilitation modifies the sensorimotor balance of the stomatognathic system through
neuroplastic processes, with both beneficial and potentially maladaptive outcomes. Understanding these
mechanisms is essential for optimizing functional results and supports a multidisciplinary approach integrating
neurology and dentistry.
