Evaluarea poziției sagitale a condilului mandibular la pacienți cu dereglări temporomandibulare

Abstract

Introducere. Dereglările temporomandibulare (DTM) constituie un grup heterogen de afecțiuni ale articulației temporomandibulare și structurilor asociate, în care examenul imagistic completează datele clinice și contribuie la definirea substratului morfologic al disfuncției. În evaluarea structurilor osoase articulare, tomografia computerizată cu fascicol conic (CBCT) oferă informații utile privind raportul condil-fosă glenoidă și dimensiunea spațiilor articulare, permițând aprecierea poziției sagitale a condilului mandibular. Scopul lucrării. Evaluarea poziției sagitale a condilului mandibular la pacienți cu dereglări temporomandibulare și aprecierea distribuției pattern-urilor condiliene bilaterale în raport cu sexul, forma clinică a DTM și severitatea manifestărilor clinico-funcționale. Material și metode. Studiul observațional, analitic, transversal a inclus 50 de pacienți cu DTM. Examinarea imagistică a fost realizată prin CBCT, cu măsurarea bilaterală a spațiului articular anterior, superior și posterior pe secțiunea sagitală centrală. Poziția sagitală a condilului a fost apreciată prin indicele Pullinger-Hollender, iar interpretarea a permis încadrarea cazurilor în poziție centrică, anterioară sau posterioară. Rezultate. Lotul a fost predominant feminin, iar vârsta medie a constituit 31,6±8,8 ani, fără diferențe semnificative între sexe; cea mai numeroasă grupă a fost cea de 21-30 ani. Încadrarea categorială a arătat predominanța poziției anterioare pe ambele părți. La nivel de pacient, cea mai frecventă configurație simetrică a fost cea bilateral anteriorizată, iar jumătate dintre cazuri au prezentat patternuri asimetrice, cel mai des de tip anterior-centric și centric-anterior. Nu au fost evidențiate asocieri statistic semnificative între distribuția patternurilor condiliene și sex, forma clinică a DTM, severitatea disfuncției sau severitatea limitării funcționale. Concluzii. La pacienții cu DTM, poziția sagitală a condilului evaluată prin CBCT s-a caracterizat predominant prin anteriorizare bilaterală și printr-o frecvență înaltă a configurațiilor asimetrice dreapta-stânga. Patternul poziției condiliene nu a prezentat variații semnificative în funcție de subgrupurile clinice analizate.