Abstract:
Introducere: Tratamentul tradițional al herpesului zoster se bazează pe antivirale, asociate cu analgezice și,
uneori, corticosteroizi pentru controlul durerii și inflamației. Acesta este eficient mai ales dacă este inițiat
precoce, dar nu elimină complet virusul și nu previne întotdeauna complicațiile precum nevralgia
postherpetică. Limitările includ eficacitate redusă la inițiere tardivă, control incomplet al durerii și lipsa unui
efect asupra latenței virusului. În contextul dat, terapiile complementare, precum ozonoterapia, capătă interes
crescut.
Scopul lucrării: de a analiza rolul ozonoterapiei în managementul herpesului zoster și posibila necesitate de
a fi integrată ca abordare complementară în practica clinică.
Material și metode: Studiu narativ bazat pe analiza literaturii științifice recente privind utilizarea
ozonoterapiei în infecțiile virale, cu accent pe herpes zoster. Au fost incluse studii clinice, articole de revizuire
și ghiduri relevante din bazele de date PubMed, Hinari (Health Internet Work Access to Research Initiative), SpringerLink National Center of Biotechnology Information și Medline, articole publicate în perioada anilor
1990-2026.
Rezultate: Analiza datelor din literatura de specialitate indică faptul că complementarea ozonoterapiei la
tratamentul standard în herpes zoster determină o reducere a durerii cu aproximativ 50–80%, concomitent cu
accelerarea vindecării leziunilor cutanate cu 20–30%. De asemenea, s-a observat o scădere a incidenței
nevralgiei postherpetice cu aproximativ 30–50%, precum și o reducere globală a duratei bolii cu 20–40%.
Aceste efecte sunt atribuite proprietăților antivirale, antiinflamatorii, imunomodulatoare și de îmbunătățire a
microcirculației ale ozonului.
Concluzii: Ozonoterapia poate reprezenta o opțiune complementară promițătoare în herpes zoster, având
potențialul de a reduce durerea, inflamația și durata bolii.
