Abstract:
Introducere. Leziunile deschise ale sinusului maxilar sunt afecțiuni cu incidență crescută și cu entități
nozologice diferite: comunicarea oro-sinuzală, fistulă oro-sinuzală, sinuzită perforativă. Complexitatea
anatomică a regiunii și spectrul clinic comun al acestor patologii impun o colaborare interdisciplinară între
stomatolog și otorinolaringolog. Comunicarea oro-sinuzală reprezintă deschiderea accidentală a sinusului
maxilar în timpul intervenţiilor chirurgicale, manifestându-se inițial în absența fenomenelor inflamatorii.
Datele din literatura de specialitate subliniază actualitatea temei, aceasta rămânând un subiect de dezbatere
între specialiști. Studiile recente indică că la 1/5 dintre pacienții cu comunicarea oro-sinuzală sunt
diagnosticate eronat, și succesul terapeutic după intervenția primară este raportat doar în 1/3 din cazuri.
Comunicarea oro-sinuzală este considerată o complicație rară a chirurgiei orale, studiile raportând diferite rate
de incidență, variind de la 0,31% la 13%, în timp ce a fistula oro-sinuzală prezintă o rată de 0,2%. Scopul
lucrării: Evaluarea particularităților clinice ale leziunilor sinuzale deschise prin prisma datelor actuale din
literatura de specialitate.
Material și metode. Pentru atingerea obiectivelor propuse, s-a realizat o analiză de sinteză a literaturii
medicale relevante, selectând studii clinice și articole de revizuire publicate în baze de date internaționale.
Concluzii. Analiza datelor literaturii de specialitate propun noi metode diagnostice și terapeutice ce vin să
completeze și să rezolve neajunsurile celor existente. Este esențială distincția între COS (leziune primară,
acută, neinfectată) și FOS (leziune secundară, cronică, asociată cu un proces inflamator). Examenul
radiografic preoperator riguros constituie factorul determinant în prevenirea acestor complicații și asigurarea
succesului terapeutic.
