Abstract:
Infecția cu Mycoplasma pneumoniae la copil reprezintă o entitate clinică cu spectru
larg de severitate, de la forme ușoare, autolimitate, până la pneumonie severă și
refractară, asociată cu complicații pulmonare și extrapulmonare. Lucrarea își propune o
sinteză integrativă a datelor actuale privind mecanismele imunopatologice, criteriile de
severitate, particularitățile diagnostice, biomarkerii inflamatori, imagistica pulmonară și
opțiunile terapeutice în infecția pediatrică cu M. pneumoniae. Patogeneza este
determinată nu doar de efectul direct al agentului patogen, ci mai ales de răspunsul imun
al gazdei, mediat prin citokine proinflamatorii, cu rol în amplificarea leziunii epiteliale,
disfuncției ciliare și inflamației bronho-alveolare. În formele severe, se conturează un
cerc vicios inflamator cu hipersecreție de mucus, obstrucție bronșică, hipoxie și activare
endotelială, reflectată biologic prin creșterea LDH, feritinei și D-dimerilor. Diagnosticul
rămâne complex și trebuie formulat integrativ, pe baza corelării datelor clinice,
epidemiologice, microbiologice, imagistice și biologice, având în vedere limitările
testelor individuale. Radiografia toracică reprezintă investigația inițială, ecografia
pulmonară contribuie la monitorizare, iar tomografia computerizată este rezervată
formelor complicate. Din punct de vedere terapeutic, macrolidele rămân tratamentul de
primă linie, însă severitatea bolii nu se corelează direct cu rezistența la macrolide.
Corticosteroizii sistemici, imunoglobulinele intravenoase și bronhoscopia au roluri
selectate în formele severe sau refractare, în contextul unei evaluări individualizate. În
concluzie, infecția cu M. pneumoniae trebuie înțeleasă ca o boală inflamatorie
complexă, în care decizia clinică depinde de evaluarea dinamică a pacientului și de
integrarea multidimensională a datelor clinice, biologice și imagistice, cu scopul
prevenirii complicațiilor acute și a sechelelor respiratorii.
