Abstract:
Introducere. Afecțiunile congenitale intestinale la copilul prematur reprezintă o
problemă medico-chirurgicală complexă, deoarece tabloul clinic neonatal are caracter
nespecific, cu risc crescut de evoluție severă, diagnostic întârziat și complicații majore
postoperatorii. Prematuritatea modifică expresia clinică a obstrucției intestinale
congenitale prin imaturitate neuromotorie intestinală, toleranță digestivă redusă, rezerve
metabolice limitate și vulnerabilitate crescută la complicații perioperatorii. În acest
context, semnele clinice pot fi atenuate, incomplete sau confundate cu intoleranța
alimentară funcțională, enterocolita ulceronecrotică sau patologia septică precoce. Cele
mai relevante entități includ atrezia și stenoza intestinală, neuropatiile segmentare de
intestin subțire, malrotația intestinală cu risc de volvulus, duplicaturile intestinale, boala
Hirschsprung, ileusul meconial și formele obstructive asociate malformațiilor
anorectale.
Materiale și metode. A fost realizat un studiu retrospectiv asupra prematurilor cu
suspiciune de afecțiune congenitală intestinală, care s-au tratat în Institutul Mamei și
Copilului în perioada 2021-2025. Au fost analizați factorii de risc prenatali și intranali,
greutatea la naștere, vârsta gestațională, semnele clinice de debut, modificările
imagistice sugestive, criteriile de gravitate și indicațiile medico-chirurgicale care au
confirmat diagnosticul. Evaluarea a urmărit corelarea dintre tipul manifestărilor clinice,
nivelul probabil al obstacolului intestinal, datele radiografiei abdominale, ecografiei,
examinării cu substanță de contrast și necesitatea intervenției chirurgicale precoce. De
asemenea, a fost evaluată relația dintre complicațiile postoperatorii și timpul intervenției
chirurgicale.
Rezultate. Diagnosticul pozitiv a fost orientat la termenii de apariție a rezidului
gastric, distensiei abdominale progresive, absenței sau întârzierii eliminării meconiului,
intoleranței alimentare persistente și alterării stării generale. Vărsăturile bilioase la nounăscutul
prematur trebuie considerate semn de alarmă chirurgicală până la excluderea
malrotației cu volvulus sau a unei obstrucții intestinale înalte. Distensia abdominală
marcată, meteorismul progresiv, rezidul gastric patologic și semnele sistemice de
hipoperfuzie au sugerat o patologie obstructivă severă sau complicații ischemice.
Radiografia abdominală simplă a rămas investigația inițială, evidențiind niveluri
hidroaerice, dilatarea anselor intestinale, absența aerului în segmentele intestinale distale
sau pneumoperitoneul în caz de perforație. Ecografia abdominală a identificat semne indirecte de volvulus, lichid liber, modificări ale perfuziei mezenterice și ansamblul
raporturilor anatomice anormale. Examinarea digestivă prin radiografie cu substanță de
contrast hidrosolubilă a fost utilă în precizarea nivelului obstrucției, în suspiciunea de
microcolon, ileus meconial, stenoză intestinală sau boală Hirschsprung. S-a apreciat
condiția că efectuarea acestei investigației nu trebuie să întârzie tratamentul chirurgical
în cazurile instabile. Din punct de vedere medico-chirurgical, argumentele decisive
pentru diagnostic au fost stabilite, așa ca persistența semnelor obstructive, progresia
rapidă a distensiei abdominale, instabilitatea hemodinamică, suspiciunea de ischemie
intestinală, perforație sau peritonită. În aceste situații, diagnosticul pozitiv a devinit un
diagnostic clinico-imagistic de urgență, iar conduita a fost orientată spre stabilizare,
antibiocoterapie, decompresie digestivă și intervenție chirurgicală precoce.
Concluzii. Diagnosticul pozitiv al afecțiunilor congenitale intestinale la copilul
prematur necesită o abordare activă, rapidă și multidisciplinară, diferențierea precoce
dintre o afecțiune anatomică obstructivă și patologie funcțională sau infecțioasă
neonatală. Prematuritatea reduce specificitatea manifestărilor clinice și crește riscul de
evoluție severă, ceea ce justifică prag diagnostic scăzut și utilizarea precoce a
imagisticii. Asocierea dintre semnele obstructive, modificările imagistice și
decompensarea clinică necesită consult chirurgical precoce, cu conduită medicochirurgicală
individualizată, pentru reducerea riscului de ischemie, perforație, peritonită,
sepsis și optimizarea evoluției postoperatorii.
