Abstract:
REZUMAT
Introducere: Aspirația corpilor străini traheobronșici reprezintă o urgență pediatrică
cu potențial evolutiv sever, întâlnită predominant la copilul mic. Diagnosticul devine
dificil atunci când episodul de aspirație nu este relatat, iar simptomatologia se manifestă
prin tuse persistentă, wheezing sau infecții respiratorii recurente. Corpii străini organici,
în special fragmentele alimentare, pot produce obstrucție bronșică, inflamație locală,
retenție de secreții și endobronșită secundară.
Scopul lucrării: Prezentarea unui caz clinic de aspirație a fragmentelor de arahide
la un copil de 1 an și 10 luni, cu evoluție prelungită, manifestări respiratorii persistente
și diagnostic stabilit prin bronhoscopie rigidă.
Materiale și metode: A fost analizat retrospectiv cazul unui copil internat în secția
Pneumologie a IMSP Institutul Mamei și Copilului cu sindrom obstructiv respirator
sever și suspiciune de corp străin traheobronșic. Evaluarea a inclus analiza datelor
anamnestice, clinice, biologice, radiologice, tomografice și bronhoscopice, cu
interpretarea cazului prin raportare la literatura actuală privind aspirația corpilor străini
la copil.
Rezultate: Copilul a prezentat o evoluție de aproximativ 4 luni, debutată prin tuse
uscată persistentă, interpretată inițial ca pneumonie severă. Ulterior au apărut wheezing,
dispnee expiratorie și respirație zgomotoasă, fără episod cert de sufocare relatat de
familie. La internare s-au constatat semne clinice unilaterale de obstrucție bronșică:
diminuarea excursiei respiratorii a hemitoracelui stâng, hipersonoritate la percuție și
abolirea murmurului vezicular pe stânga. Radiografia toracică a evidențiat hiperinflație
pulmonară stângă și deplasare mediastinală discretă spre dreapta. Bronhoscopia rigidă
de urgență a confirmat obstrucția aproape completă a bronhului principal stâng prin
multiple fragmente de arahide, asociată cu un fragment suplimentar în bronhul principal
drept și endobronșită bilaterală cataral-purulentă. Extragerea endoscopică, urmată de
tratament antiinflamator, antibiotic și bronholavaj terapeutic, a determinat ameliorare
clinică și radiologică semnificativă.
Concluzii: Cazul evidențiază necesitatea menținerii suspiciunii de corp străin
endobronșic la copilul mic cu tuse persistentă, wheezing unilateral sau lipsă de răspuns
la tratamentul standard al pneumoniei și sindromului bronhoobstructiv. Bronhoscopia
rigidă rămâne metoda de referință pentru confirmarea diagnosticului și tratamentul definitiv, iar intervenția precoce reduce riscul complicațiilor inflamatorii și structurale
pulmonare.
