Hipereozinofilia la copil: între boala alergică și toxocaroză – provocări diagnostic

Abstract

Rezumat Hipereozinofilia reprezintă o modificare hematologică frecvent întâlnită la copil, fiind asociată atât bolilor alergice, cât și infecțiilor parazitare [1, 2]. Similaritatea manifestărilor clinice și imunologice poate îngreuna diagnosticul diferențial și întârzia identificarea etiologiei [3, 4]. Scopul studiului a fost evaluarea particularităților clinice și imunologice ale copiilor cu și fără toxocaroză, în vederea evidențierii elementelor utile diagnosticului diferențial al hipereozinofiliei. Au fost analizate retrospectiv datele clinice, hematologice și alergologice ale 80 de copii cu vârsta cuprinsă între 1 și 18 ani, dintre care 50 cu toxocaroză și 30 fără toxocaroză. Diagnosticul toxocarozei a fost confirmat prin determinarea anticorpilor IgG anti-Toxocara canis prin metoda ELISA [15]. Copiii cu toxocaroză au prezentat valori mai mari ale eozinofilelor comparativ cu lotul fără toxocaroză (8,6±0,8% versus 6,1±0,8%). Niveluri crescute ale IgE totale au fost identificate la 54,0% dintre copiii cu toxocaroză, însă hiper-IgE și sensibilizarea alergică au fost întâlnite în ambele grupuri. Simptomatologia respiratorie a fost similară, wheezing-ul fiind prezent la 40,0% dintre copiii cu toxocaroză și la 26,7% dintre cei fără toxocaroză. Polisensibilizarea la alergeni a fost identificată la toți copiii investigați pentru IgE specifice din lotul cu toxocaroză. Toxocaroza poate evolua cu manifestări clinice și imunologice similare bolilor alergice. Eozinofilia, valorile crescute ale IgE și sensibilizarea alergică nu permit diferențierea certă între aceste entități, fiind necesară includerea determinării anticorpilor anti-Toxocara canis în evaluarea copilului cu hipereozinofilie persistentă.