Introducere. Populația microbiană gastrică la copiii sănătoși, din cauza mediului
acid, este prezentată de puține specii bacteriene, predominante fiind 2 încrengături:
Bacteroidetes (germeni gram-negativi, anaerobi așa ca Prevotella, Bacteroides fragilis)
și Firmicutes (germeni gram-pozitivi Bacillus spp,, Bacillus stercoris,
Ruminiococcus, Clostridium și Lactobacillus). Colonizarea fiziologică a tractului
digestiv la copii începe in utero și continuă în primii ani de viață, modulând expresia
genelor epiteliului pentru toleranță imunologică, contribuind la maturizarea sistemului
imun. Printre factorii de risc care pot induce disbioza gastrică și intestinală la copii sunt
alimentația artificială și cea dezechilibrată, deficitul de fibre și prebiotice, tratamentele
hiposecretorii și antibacteriene abuzive. Cercetările microbiologice constată că în
stomac pot fi prezenți microbi specifici cavității bucale, tractului respirator sau
intestinului datorită refluxului duodeno-gastral. Pediatrii gastroenterologi atrag o atenție
deosebită prezenței bacteriei Helicobacter pylori în afecțiunile cronice gastrice. Astăzi
nu există dovezi științifice certe ale perturbării microbiotei gastrice la copiii cu
gastroduodenite cronice. Scopul acestei cercetări a fost de a studia componența
microbilor gastrici în gastroduodenitele cronice la copii, confirmate endscopic și
histologic, inclusiv cu testare la Helicobacter pylori, pentru a conștientiza legătura
patogenetică cu procesul cronic inflamator.
Materiale și metode: studiul dat a fost axat pe cercetarea microbiotei gastrice în
țesutul epitelial prelevat în timpul gastroscopiei diagnostice la 7 copii cu vârsta între 7-
18 ani. Diagnosticul a fost confirmat în baza examenului clinic și de laborator complex,
criteriilor histopatologice Sydnei și testarea H. pylori prin tehnica testului ureazic în
țesutul epitelial prelevat. Cercetarea microbiotei gastrice a fost realizată în Laboratorul
Național de Referință în secvențiere prin utilizarea Tehnologiei ILUMINA și
secvențierea metagenomică bacteriană.
Rezultate: În 16% din cazuri în țesutul gastric a fost depistat Streptococcus
pyogenes, cunoscut și ca Streptococul beta-hemolitic de grup A, care în mod normal nu
este o bacterie care colonizează stomacul. Prezența acestui germen are o semnificație de
o infecție secundară, cu contaminare din zona gâtului. În 6% din cazuri a fost
determinate Bacillus spp., care ar putea proveni din alimente alterate. Majoritatea
speciilor sunt inofensive, iar în unele cazuri acestea pot cauza inflamție la nivel gastric și
intestinal. În 5% din cazuri a fost decelată bacteria anaerobă Prevotella, care
descompune fibrele vegetale din alimente, la pacienții care consumă multe vegetale și fibre și sunt prezente în cantități mai mari. La 4,4% din pacienți a fost decelată
Lactiplantibacillus spp. (Lactobacillus), care colonizează în mod normal intestinul.
Prezența bacteriilor date în mediul gastric confirmă o bună rezistență a acestora în sucul
gastric al pacienților examinați, producând acid lactic care diminuează pH-l gastric,
astfel reducând inflamația, menținând echilibrul florei gastro-intestinale. În 2,4% din
cazuri a fost depistată Salmonella enterica, care provine din alimente contaminate.
Supraviețuirea ei la nivel gastric și călătoria ei prin intestine provoacă inflamație și
induce salmoneloza. Din momentul contaminării și până la apariția primelor semne
clinice pot trece de la 6 ore până la 6 zile, acestea fiind exprimate prin crampe
abdominale, diaree apoasă, febră, deshidratare. Într-o pondere de 0,4-0,6% au fost
depistate Streptococcus oralis, Alveoprevotelasp și Streptococcus cu specii ne
identificate, care supraviețuesc în stomacul copiilor în caz de hipoclorhidrie sau tranzit
accelerat, semnalând dezechilibrul microbiotei gastrice și având proveniență din
cavitatea bucală. Nici întrun caz nu a fost confirmată prezența H. pylori.
Concluzii: acest studiu este unul preliminar, cu utilizarea tehnologiilor diagnostice
novatorii, prin utilizarea tehnicii de metagenomică microbiană, cu toate că este realizată
pe un eșantion insuficient de mic, oferă dovezi privind mecanismele posibile ale
inflamației cronice în gastroduodenitele cronice non-Helicobacter pylori la copii. Toate
acestea necesită o interpretare cu acuratețe, în contextul istoricului medical,
tratamentelor anterioare antibacteriene și antiacide, urmate de studii extinse la copii.
Background: The acidic gastric environment in healthy children supports a lowdiversity
microbial community predominantly represented by members of the phyla
Bacteroidetes (including Prevotella spp. and Bacteroides fragilis) and Firmicutes
(including Bacillus spp., Bacillus stercoris, Ruminococcus, Clostridium, and
Lactobacillus species). Gastrointestinal microbial colonization is believed to begin
during the intrauterine period and continues throughout infancy and early childhood,
contributing to immune system maturation and the development of immunological
tolerance. Factors such as formula feeding, unbalanced dietary habits, low intake of
dietary fiber and prebiotics, and excessive use of antimicrobial and acid-suppressive
therapies may contribute to gastric and intestinal dysbiosis. Microorganisms originating
from the oral microbiota, respiratory tract, or intestine may be detected within the
stomach, particularly in the presence of duodenogastric reflux. Although Helicobacter
pylori remains the principal bacterial pathogen associated with chronic gastric disorders evidence regarding alterations of the gastric microbiota in children with chronic
gastroduodenitis remains limited. This study aimed to characterize the gastric microbial
composition in children with endoscopically and histopathologically confirmed chronic
gastroduodenitis, including assessment of H. pylori infection, and to explore its
potential association with chronic inflammation.
Materials and Methods: Gastric microbiota analysis was performed on epithelial
tissue samples obtained during diagnostic upper gastrointestinal endoscopy from seven
children aged 7–18 years. The diagnosis of chronic gastroduodenitis was established
based on comprehensive clinical and laboratory evaluation, histopathological
assessment according to the Sydney classification, and H. pylori testing using the rapid
urease test. Gastric microbiota profiling was conducted at the National Reference
Laboratory for Genomic Sequencing of the National Agency for Public Health using
next-generation sequencing (NGS; Illumina platform) and bacterial 16S rRNA
metagenomic sequencing.
Results: Relative abundance analysis revealed a heterogeneous gastric microbial
composition. Streptococcus pyogenes (Group A β-hemolytic streptococcus), which is not
typically regarded as a constituent of the normal gastric microbiota, accounted for 16%
of the identified bacterial taxa, suggesting possible secondary colonization from the
upper respiratory tract. Bacillus spp. represented 6% of the detected microbial
community. Prevotella spp., anaerobic bacteria involved in the degradation of plantderived
polysaccharides and dietary fiber, accounted for 5% of the identified taxa.
Lactiplantibacillus spp. (formerly classified within the genus Lactobacillus) represented
4.4% of the gastric microbiota composition and may contribute to microbial homeostasis
through lactic acid production. Members of the family Enterobacteriaceae accounted for
2.4% of the identified bacterial taxa and may contribute to intestinal mucosal
inflammation. Low-abundance taxa, including Streptococcus oralis, Alloprevotella spp.,
and unidentified Streptococcus species, each represented 0.4–0.6% of the detected
microbial community. These microorganisms are commonly associated with the oral
microbiota and may reflect alterations in gastric microbial ecology. Notably,
Helicobacter pylori was not detected in any of the analyzed samples.
Conclusions: This preliminary study demonstrates the applicability of bacterial 16S
rRNA metagenomic sequencing as an innovative diagnostic approach for characterizing
gastric microbiota composition in children with chronic gastroduodenitis. Despite the
limited sample size, the findings support a potential role of microbial dysbiosis in the
pathogenesis of non-Helicobacter pylori chronic gastroduodenitis. Larger studies are
required to further elucidate the contribution of gastric microbiota alterations to chronic
gastroduodenal inflammation in pediatric patients.
